Redeschideti Muzeul Lucian Grigorescu din Medgidia

Daca astazi, la ora 11.00 fix, la Medgidia, s-ar fi taiat o noua panglica pentru niscaiva kilometri de autostrada, doi-trei-cinci-sapte, foarte probabil ca ziaristii s-ar fi calcat pe picioare la fata locului, ar fi inghesuit maini intinse purtatoare de reportofoane, pentru a smulge cateva vorbe din gura unui ministru, director sau prefect. Asa, insa, pentru salvarea unui Muzeu, de ce sa ne batem capul… Din pacate, deseori, uitam un aspect simplu: Cultura este cea mai teribila arma impotriva minciunii, imposturii si ticalosiei. In fine, ca sa ma tin batos, am fost ca oastea lui Stefan cel Mare, putini, dar buni: Radio Constanta si Constanteanul.

Astazi, echipa TV AlphaMedia a lansat campania de recuperare a Muzeului de Arta Lucian Grigorescu din Medgidia, pe ale carui porti s-au pus lacatele (la figurat, nu va inchipuiti si halebardieri la usi), din cauza degradarii cladirii ce il adapostea pana nu demult. Primele cuvinte ale acestui demers s-au rostit intr-una din salile Muzeului (voi scrie Muzeu cu Majuscula, caci, in vremuri de restriste, Cultura trebuie aparata de capitalismul salbatic), trista, o suma de pereti albi si goi, invaluiti intr-o raceala si umezeala specifice unei cladiri careia i-a fost indepartat spiritul. Doua vitrine de sticla, albe de praf, cu o mocheta verde inauntru, pe care, altadata odihneau, intru desfatarea vizitatorilor, obiecte de arta plastica, umpleau spatiul luminat prin ferestrele batrane, cu ramele dintr-un lemn obosit si insetat de vopsea, atat de insetat incat crapaturile ii domina existenta. Sub ferestre, locuri sadic-inegrite, cu miros de mucegai, semn al unor trecute calorifere, acum ele insele istorie.

N-am sa va spun prea multe despre discutii. Caci, spre tristetea personala, unii oameni n-au invatat nimic din succesul bataliei pentru Cazino si s-au trezit desfasurand discursuri electorale. Un punct bun pentru prefectul Palaz si pentru primarul Medgidiei, Marian Iordache, destul de echilibrati si decenti, cu aplecare spre gasirea unei solutii, amandoi dispusi a se angaja in sinuosul drum hartiilor prin birocratia imbinata cu administratia, pentru a trece cladirea Muzeului in administrarea autoritatii locale, care va putea sa o reabiliteze, fie prin atragerea de fonduri europene, fie prin contributia unor sustinatori privati, care fac munti de bani la Medgidia. De exemplu, Lafarge. Pozitia fostului primar, Moinescu, m-a suprins intr-un mod neplacut, are o bila neagra, pastrata de la Turcescu. Ciudata atitudinea deputatului Iorgus, si el prezent, care avea ceva de impartit cu referendumul si cu HCM Constanta, dar nu scotea un cuvant despre posibilitatea de a rezolva astfel de probleme din cateva intorsaturi de condei legislative, adica la locul de munca al dumnealui, pe nume Parlamentul Romaniei.

S-au incrucisat opinii asupra soartei Muzeului, caci au fost prezenti si oameni ai spiritului, precum Daniela Vladescu, directorul Teatrului National de Opera si Balet Oleg Danovski, parintele Eugen Tanasescu, un artist plastic din Medgidia si un reprezentant al Inspectoratului Scolar.

Campania abia a inceput. Va fi probabil lunga si, posibil, grea, fiindca, aparent, Muzeul este pentru creier, nu pentru burta. Asta nu inseamna ca e loc de indoiala. Bataliile pentru Cultura trebuie sa se termine cu victorii, fiindca, indiferent cat de mult ne-ar imbogati sau saraci o criza economica, spiritul duce mai departe o natie, ori spiritul nu se tine in portofel. Redeschideti Muzeul de Arta Lucian Grigorescu!