Pentru libertate s-a inventat lesa retractabila pe baza de contract

Fix acum un an, scriam despre Legitimatia de ziarist, cardul pentru reduceri la orice, legandu-ma de clamata zi a libertatii presei. Am rascolit atunci ceva angoase, motiv pentru care colega Corina Samoila, de la Ziua de Constanta, s-a simtit datoare sa ma besteleasca putin, provocand o mica polemica intre doi indivizi despre care zic ca stim a scrie, probabil singura polemica din ultimii ani nascuta prin media locala. Cu diferenta ca pe adversara mea de idei indraznesc sa o numesc ziarista, in timp ce pe mine insumi ma definesc ca, cel mult, publicist. Nu ma simt ziarist in sensul larg acceptat si nici nu pretind, mi-e indeajuns eticheta de „baiat” care se pricepe cat de cat la scris (dupa ce a citit vreo doua vapoare de carti, si e disperat ca nu are timp pentru celelalte care asteapta „in rada”).

Am mai trecut prin ceva experiente de atunci, care mi-au confirmat ca presa are exact atata libertate cat doresc oamenii ei sa-si asume. Cu riscuri cu tot, de la o colectie de aplauze la un sut in fund mai pufos sau mai brutal primit din partea ofiterilor politici sau economici plantati pe post de conducatori de media. Corect este ca nici nu poti sa-l arzi pe patronul ziarului unde lucrezi, de exemplu, pe banii lui. Desi, exista un precedent mai putin cunoscut, o culme a libertatii de exprimare, bifata de Jurnalul de Constanta, unde, in chiar ziua trecerii patronului sau spiritual (si nu numai) Stelian Dutu, dintr-o barca politica in alta, aparea un editorial cu titlul „Flit maidanezilor politici”, in care autorul toca marunt la zburatorii din politica romaneasca. Spre lauda lui, Dutu a acceptat perdaful nenumit, dar evident si pentru un orb, si a respectat admirabil opinia ziaristului cu pricina, care nu a fost trimis in fata plutonului de executie. Asa ceva e de neconceput in prezent, poate tocmai de aceea mi-a ramas drag Jurnalul de Constanta, o scoala a indraznelii in media locala.

Ar fi multe de spus referitor la experientele pe care le-am strans in ultimul an, cele mai multe din zona televiziunii, insa n-ar schimba cu nimic lucrurile care se intampla acolo, fiindca si libertatea presei are nuantele ei cand vorbim de jurnalistii militanti politic. O alegere care poate fi acceptabila, atata vreme cat nu se camufleaza sub o deseori pretinsa echidistanta. Da, ar fi multe de insirat, dar astazi prefer sa emit un raspuns pentru o intrebare pe care am tot auzit-o, cu referire la micul Grup de oameni ai Constanteanului „De unde au astia bani?” Din publicitate comerciala, dragii mei. Stiu ca nu veti crede, dar se poate, si se va putea si mai bine. Cu o singura conditie, sa propunem partenerilor proiecte indraznete, cu aer proaspat si sa avem grija sa subliniem mereu neinterventia in continutul editorial.