In orasul Revolutiei din sacosa cu branza

„Fratilor, am invins! Dictatorul a fugit!” Am cascat ochii cat cepele la televizor. Eu, varul Gica si ciutanimea formata din frate-meu si var’ mea. Vecinul de la etajul 1 urla si batea din picioare intr-un asemenea hal incat lustra se misca halucinant. M-am uitat la varul Gica, el la mine si am decis ca noi, barbatii din casa – mamele noastre erau plecate dupa cumparaturi pentru Craciun – trebuie sa cercetam situatia si sa luam atitudine. Am lasat mucosii in casa si am iesit pe strazi. O nebunie. Masini mari, de la intreprinderile Brailei alergau nauce pe sosele, claxonau si calcau cu rotile mari peste tablourile lui Ceasusescu, alea cu 2 urechi, daca le mai tineti minte. In rest, oamenii mergeau cu fereala. Noi urlam si aratam semnul victoriei catre soferi, semnul pe care il vazusem la Caramitru, la televizor. Oamenii se fereau de noi. Luau distanta. Cand am obosit de atata Revolutie am mers spre casa, unde ne-am luat papara pentru umblatul de capul nostru pe strazi, cu mucosii lasati singuri in casa, cu cheia de gat. „Revolutie va trebuie voua, ma? Nu stiti ca trebuie sa mergem la tara sa taiem porcul?” Am plecat sa taiem porcul.

La tara nu era mai deloc Revolutie. Tataie ascutise cutitele de taiat porcul si de razuit soriciul. „Da, mai copii, am vazut. E ceva la Braila?” a intrebat. „Este!” am raspuns, noi, barbatii revolutionari, intr-un glas. „Hm, ce-o face Titi?” a zis bunicul si i-a aparut o adancitura pe frunte. Tata era in armata. Am aflat mai tarziu ca a apucat sa sune si sa ne linisteasca ca totul e bine la Constanta si ca el cu soldatii lui pazesc Spitalul militar. Spre seara, in timp ce femeile pregateau Pomana Porcului, noi sarbatorisem, deja, Revolutia, cu mai multe carafe cu vin. Bunicului i se parea ca baiatul ala in pulovar, slabanog si nebarbierit,care vorbea bine, era Mircea Eminescu. „Dinescu, bre!” ne hlizeam noi, iar el ne aproba „Da, da, Eminescu, asa…”

Cu porcul ambalat in pachete si pachetele, care urmau sa ne asigure portia de carne pana pe la inceputul verii, am plecat spre casa. La televizor se spunea ca sunt mii de morti, ca e prapad peste tot, ca se trage cu mitraliera in tot ce misca, e otravita apa si sunt puse bombe la trenuri, dar mama stia una si buna, ca trebuie sa mergem acasa, unde e si tata si o sa fim in siguranta. Ciudat, in gara, erau multi soldati, dar era cumplit de liniste. Aproape dezamagit, am urcat in tren. Nici un terorist, nici o lupta, nici o bomba. Nimic. Timp de 5-6 ore de mers cu trenul prin Faurei, Tandarei, Fetesti, nu s-a intamplat nimic. Toate garile erau intesate cu militari cu armele indreptate spre noi, spre tren. In gara la Constanta, ne-au pus sa iesim prin lateral, unde se uitau urat la noi, tot la noi?!, niste soldati cu pelerine albastre si armele indreptate tot spre calatori, spre cei care venisem, eroic, nu?, cu trenul.

In fine, acasa, am luat legatura cu prietenii. Revolutie, revolutie, dar noi unde facem Revelionul? Unul dintre prieteni m-a inrolat imediat in Garzi. Mi-am pus bransarda tricolora si am inceput sa controlam masini si indivizi cu mutre suspecte de pe strazi. Nimeni cu caraia macar. Aveam bransarda, dracul te lua daca ai fi comentat macar un cuvant. Soldatii erau mereu aproape, cu armele indreptate spre cei controlati. Deodata, pe seara, au inceput sa rapaie mitraliere. Undeva pe la Posta 7, in Tomis 3. Un nene cu parul carunt a alergat disperat spre mine, urland ca are doar o bucata de branza in sacosa si ca vrea sa fuga spre casa. „Du-te, ba!” am strigat noi alergand catre locul unde mitralierele continuau sa rapaie. „Culcat!” a racnit unul imbracat in uniforma, dar noi ne-am ratoit ca suntem revolutionari si omul si-a vazut de alergatura spre un adapost. Mitralierele s-au oprit la fel de brusc cum au pornit. Am aflat, apoi, ca niste tineri beti si veseli, cu o masina, nu au oprit la semnul patrulei militare. Dornici sa intervina, niste militari cu un tanc, postati pe la Boema, au uitat ca tancul are tun si au daramat un stalp in timp ce incercau sa intervina vitejeste la incident. Asta am aflat de la altii, mai tarziu. Cum am aflat, tot mai tarziu, ca un cetatean negricios, cu mustata, de la etajul 8 sau 9 al unui bloc de pe Tomis, spre iesire din oras, a fost impuscat fiindca un idiot a strigat ca e terorist si l-a aratat cu degetul.

Tata a trecut pe acasa sa se schimbe, sa ne vada si sa ne spuna sa stam linistiti, fiindca in oras nu se intampla nimic rau. Nu stiu ce o fi fost in sufletul maica-mii, dar am plecat la Revelion, unde, impreuna cu alti indivizi, mai putin revolutionari, ne-am gandit ca ar fi foarte revolutionar din partea noastra sa le dam soldatilor din garda unitatii militare din spatele blocului sa bea si sa manance si ei ceva in cinstea Noului An. Vreo 20 de minute s-a rugat bietul soldat de noi sa nu ne apropiem fiindca are ordin sa impuste pe oricine se apropie de perimetrul unitatii de pe Tulcei.

Niciunul dintre noi, revolutionarii fara prea multa minte, din acele momente, nu ne-am gandit, vreodata, sa ne luam CERTIFICATE. Doar era ceva pentru tara, cum sa cerem DIPLOME?! Astazi, aflu ca niste indivizi au facut un scandal monstru fiindca ei sunt revolutionari cu patalama, inteleg eu un fel de mai presus decat cetateanul simplu. Inteleg ca sunt revolutionari cu antet, deci trebuie sa fie platiti de Stat pentru asta, trebuie sa primeasca spatii comerciale gratis si sa beneficieze de scutire la plata taxelor si impozitelor, plus ca trebuie sa aiba o parere despre orice, oricand. Autorizata, evident.