Din specia: Astia voteaza!

E vineri. Zic sa nu ne stresam. Nu mai bine ne relaxam? De pilda, cu doi pensionari din specia Sacosaurus Votandis. Eu, cel putin, am o avut o discutie lamuritoare. Sa va lamuresc si pe domniile voastre.

Dupa cum observati din fotografii, un ciumec s-a gandit ca, daca tot e trotuarul parcare, el de ce nu si-ar gara magaoaia pe unde, teoretic, ar trebui sa umble pietonii. Asa ca s-a urcat cu autobuzul ca pe tarlaua lui tac-su mare. Nu stiu de ce, dar presimt ca, dupa ce si-a admirat stilul de mare campion in parcarea laterala, si-a supt si niste resturi de samanta de floare ditre dinti. Dupa care o fi clatinat din cap, multumit de generozitatea de a fi lasat vreo 40 de centimetri de loc intre cotetul ambulant si gardul viu, pe unde pot sa treaca doar din astia trei la legatura, ca mine. Restul, mai impliniti sau femei cu carucioare, mars! pe strada la intrecere cu soferii aia intelectuali de si-au semnat permisele cu o cruce.

Civic din fire (si ticalos, dar asta e defect profesional) scot telefonul din buzunar si ii trag doua poze animalului motorizat. Vorbesc de autobuz. In fata animalului, pe carosabil, deci naspa, nu?, doi pensionari, unul cu sapca, altul cu palarie, discuta. Unul se ia de mine in timp ce fotografiez. Urmeaza dialogul, de fapt trialogul:

„Ce-ai, dom’le, cu omu’? Daca nu are saracu un’ sa parcheze…?” zice pensionarul cu palarie.

„Pai, asta e loc de parcare?” intreb pasnic.

„Da’, ce, domle, te deranjeaza? Hai…” sare cu gura Sapcosul, care imi face semne semanand a plimba ursul.

„Pai, de platit, cand urci in autobuzul astuia, platesti, nu?” intreb eu retoric.

Sapcosul sare in sus. „Mie sa-mi vorbesti cu dumneavoastra, ba!”

Repet propozitia in timp ce ma infig la doi centimetri de nasul lui, profitand de faptul ca-s cu un cap si ceva mai inalt. „Pai, de platit, cand urci in autobuzul astuia, platesti, nu, cetatene?” Accentuez pe ultimul cuvant pe care il transform intr-un marait amenintator.

Sapcosului ii cam piere curajul din clanta, iar nea cu palarie simte nevoia sa intervina „Hai, dom’le, lasa, nu fi nervos”. Cu aliatul in coasta, Sapcosul mai incearca o data sa fie viteaz „Ce vrei, dom’le?”. Se da cocos.

Ma bufneste rasul, asa ca ma intorc cu spatele si plec. Frate, astia voteaza. Ma bufneste rasul si mai tare fiindca derulez in minte situatii comparabile, gen ne-a taiat pensiile, ce sa faca saracii daca nu e bani sau ne scumpesc caldura la iarna, ce sa faca saracii daca a facut americanii criza asta, ca ce bine era inainte cu rusii, da’ i-a mancat in cur pe astia tinerii. In spatele meu, Sapcosul mai macane ceva. Nu inteleg ce. Cred ca ma injura. Nea Palarie zice: „Dom’le, sa nu ma dai la televizor…”

Pentru eventualitatea in care vreun politist (ha,ha,ha,ha,ha, ce naiv sunt) sau vreun inspector de la primarie (aoleuuu, tineti-ma, sa nu mor de ras) vrea sa-l invete pe autobuzist ca trotuarul nu-i parcare pentru firma lui atasez si o fotografie de ajutorare.