Dezbatere in Facebook: Divorturile de pe Ziua de Constanta

Ieri, dupa amiaza, ziaristul Catalin Siclitaru posta un mesaj pe contul sau Facebook cu titlul „Dragi colegi de la Ziua: ati comis-o” care a starnit imediat o dezbatere la cald. Reproduc aici textul, ca sa stim despre ce-i vorba: Consider absolut nelalocul lui demersul colegilor de la Ziua de Constanta de a prelua si publica pe site-ul propriu lista dosarelor de divort inregistrate la Constanta. Iar justificarea e penibila: „dreptul cetateanului la o corecta informare”. Dragi colegi, „dreptul cetateanului la o corecta informare” nu poate fi invocat aici: divortul numitului Icsulescu NU ESTE de interes public. Asta e barfa ordinara. Exista un principiu: libertatea ta se opreste acolo unde o incalca pe a celuilalt. Va salut fara respect.

Reactia lui Catalin puncteaza, mi se pare mie, un fenomen interesant, care se petrece de ceva vreme in presa fortata sa migreze in zona online si de instalarea la conducerea posturilor media a unor oameni care au prea putine lucruri in comun cu valorile jurnalismului. Explicatia pare destul de simpla: Impinsa pe un mediu unde grosul utilizatorilor sunt interesati de senzational, de sex, de barfa, de morbiditate, de informatii facile livrate la botul calului, presa de tip online se vede pusa in situatia de a alege intre informatia de calitate, centrata pe notiunea de INTERES PUBLIC, egal cititori putini egal publicitate putina egal bani putini sau ideea de a completa continutul cu ghiveciuri de sex si barfa, daca se poate si la nivel video, care aduc trafic mare si publicitate pe masura, dar care nu are legatura cu INTERESUL PUBLIC.

Daca ar fi sa judecam ideea Ziua de Constanta de a deschide o rubrica a Divorturilor, constatam ca informatiile sunt preluate de pe portalurile instantelor. Cumva, informatiile sunt publice, dar asta nu inseamna ca sunt de INTERES PUBLIC. Diferenta este, la modul practic, foarte subtire si, parerea mea, este ca redactia Ziua de Constanta isi asuma riscul de a fi actionata in instante, de diversi, care s-ar putea simti deranjati si ma tem ca nu va putea proba nicaieri caracterul de INTERES PUBLIC al unor asemenea informatii. Pentru ca nici nu au un asemenea caracter. Cu siguranta, insa, vor fi destui consumatori ai rubricii respective.

Pe de alta parta, critica mi se pare ipocrita, caci este incompleta. Cu ce e mai de INTERES PUBLIC publicarea numelor mortilor si ranitilor dintr-un accident rutier, de exemplu, chestiune practicata de colegii de la Adevarul, Telegraf si altele – toate celelalte? – ai caror administratori de editie online stiu ca pe internet se cauta nume, nu expresii stilistice? Sau, cu ce sunt mai de INTERES PUBLIC bucile si piepturile generos dezgolite din ziarul de vacanta Litoral editat de Cuget liber, cu exceptia cunoscutei apetente a barbatilor de orice varsta de a bali in fata goliciunii unor dive? Iar, o asemenea dilema naste una si mai interesanta: Cine e mai ziarist si cine trateaza INTERESUL PUBLIC mai indeaproape? Scriitorul de la ziar, care presteaza despre politica si politicieni – beneficiarii celei mai scazute cote de incredere in ochii cetateanului – sau fatuca din club, care, intre doua felatii si-o clatire cu machiatto, livreaza ultimele amanunte despre chilotii lui Fifi si ultimele trei orgasme ale asistentei lui Capatos? De fapt, publicul feminin, sa zicem, este mai interesat de obtinerea unui drept civil prin decizie politica sau de obtinerea unui orgasm pe baza sfaturilor asistentei pomenite? Cu parere de rau, traiesc senzatia ca a doua varianta este cea castigatoare.

In fine, un divort nu e o chestie placuta, desi, la cat de razna e societatea romaneasca, nu m-ar mira sa asistam la inventarea divortului cu dar, ca sa poata avea fostii insuratei cu ce porni in noua viata, iar ridicarea fustelor cu sirena la gura e si mai putin placuta. Daca, insa, nu mai tratezi site-ul respectiv ca pe o publicatie, ci ca pe un portal de informatie, care isi asuma doar riscuri juridice, atunci discutia nu isi mai are obiectul. Deci, ne putem opri aici.