Am descoperit cativa romani anonimi, cu Tricolorul la geam

Fatarnicilor care se reped sa spuna ca romanul stie doar sa se imbuibe in momentele festive, cum e Ziua Nationala, le transmit tot dispretul meu si le reamintesc ca, dupa sute de ani in care poporul simplu a rabdat de foame,

iar cele cateva zile de sarbatoare din an reprezentau singurele momente in care SE MANCA OMENESTE, a-i reprosa omului simplu ca-si ofera o masa imbelsugata e fix reactia parvenitului parfumat frantuzeste cu izmenele adanc infipte, inca, in dos.

Va voi povesti in scurt timp cateva din momentele Zilei Nationale, asa cum le-am intalnit eu. Imediat ce ma voi intoarce de pe teren, unde ii sade bine unui blogger.

Discursul, cartea – document si ficateii de protocol

Pe la pranz am poposit la Prefectura, unde, in caz ca nu mi-a scapat mie, s-a desfasurat singura receptie oferita in cinstea Zilei Nationale. Lume destula, insa nu foarte pestrita. Multi domni in uniforma, politicieni dintr-o singura aripa, a guvernamentala, cativa profesori universitari, functionari mai mici – mai mari, plus un strop de presa, cu totii impresurati de platouri cu rontaieli, cei mai vanati fiind ficateii de pasare. Cativa infometati au atacat protocolul inca din timpul ceremoniei, cu un ochi la furculita si altul la vorbitori. Profesorul Dumitrascu a ars o palma peste ceafa politicienilor, amintindu-le ca interesul national nu se masoara in scaune-sinecuri impartite pe principiul prelungirii sederii langa ciolan, intr-un discurs ce mi-a amintit de primul parlament al Romaniei postrevolutionare. Apoi, arhitectul Radu Cornescu si-a lansat cartea-document despre Cazinoul din Constanta, o lucrare absolut fascinanta. Prefectul Palaz a inmanat o diploma rectorului Universitatii Ovidius, Victor Ciupina, un grup de copii au cantat  si… start la clantaneala generala din jurul platourilor. Mi-ar fi placut sa fi vazut un semn de recunoastere si pretuire a celor care si-au sacrificat jumatate din viata pentru Romania, oameni din categoria lui George Cusa – despre care v-am scris candva – aruncati in puscarii, haituiti cu familiile prin Baragan, cu domicilii fortate si visele profesionale distruse.

N-au mancat, n-au baut, dar au arborat Tricolorul

Cu o frumoasa cocarda tricolora in piept am plecat spre casa. Cred ca oamenii ar fi purtat cu placere un astfel de insemn, caci am surprins multe priviri admirative. Hm, cred ca la anul Grupul pentru Jurnalism se va ocupa de impartit insemne tricolore pentru oamenii simpli. Pe drum, am descoperit trei romani anonimi care au pus Tricolorul la geam, langa Tomis Mall

pe Soveja, aproape de intersectia cu Baba Novac

in Tomis Nord, vizavi de Club Phoenix.

PS In fotografia de deschidere sunt chiar eu intre de 2 jandarmi strasnici. Daca ma uit bine la uniformele lor, inteleg perfect de ce erau inebunite jupanitele dupa militari. Niste barbati adevarati, nu?