Alex Baran: Pe scena ai si emotia directului, a creativitatii si feedback-ul pe loc

Showman-ul care, intr-o zi, ar putea sa-l bata pe acel Florin Calinescu de dimineata, cu manutele-alea doua. 26 de ani este varsta la care a acumulat deja experienta mai multor scene, a  incantat publicul cu vioara, apoi i-a captat atentia fermecandu-l cu vocea la radio, nu a ezitat sa apara pe ecranele televizoarelor cand i s-a propus sa o faca si se distreaza prezentand spectacole de karaoke in mai multe cluburi din Constanta. Alex Baran este prezentatorul matinalului de la Constanta TV (CTV) si in ciuda programului incarcat am reusit sa il rapim 20 de minute pentru un scurt interviu.

Liviu Didilescu: In prezent esti om de televiziune!

Alex Baran: Da, in prezent sunt om de televiziune, desi nu pot sa spun ca am abandonat muzica definitiv. Tata ma mai tachineaza din cand in cand: “Bine era cu viorita!”

L.D.: Cum este viata de artist?

A.B.: Viata de artist am cunoscut-o la cateva luni, am crescut in teatru, in Galati. Ai mei acolo s-au cunoscut si de acolo au venit in spre Constanta. Tot ce a insemnat viata mea pana in momentul intoarcerii de la facultate, din Cluj, era legat de scena. Totul imi era fiersc, imi era cunoscut si chiar daca am abandonat pentru un moment vioara si muzica, teatrul este in continuare parte din mine.

L.D.: Cum este sa urci pe scena ca artist? Care este senzatia pe care o traiesti?

A.B.: Este extraordinar! Iti permite sa fi exact in lumea ta, exact ceea ce mi-a placut mie: sa fiu in lumea mea, lipsit de stres, efectiv dispar toate grijile.

L.D.: Cu toate astea ai trecut de la scena in fata camerelor…

A.B.: Nu am ajuns chiar de pe scena in fata camerelor. In timpul facultatii, intr-o vara, eram la un gratar pe plaja si Ioana Munteanu (fiica mai mica mare a Skyman-uluiFlorin Munteanu – nota redactiei) mi-a spus: “Mai, tu ai voce de radio!” Nu am luat-o in serios la momentul respectiv. Desi in mintea mea imi suradea ideea. Intr-o zi, din senin, am sunat-o pe Ioana si i-am zis ca vreau la radio. Dupa jumatate de ora eram la Radio Sky, fata in fata cu Florin Munteanu, care se pare ca a avut foarte mare incredere, astfel incat a doua zi am prezentat matinalul. Acolo am intalnit oameni extraordinari care, in ciuda emotiilor, m-au linistit, m-au calmat si am intrat in direct. Am facut parte din echipa Radio Sky aproximativ 4 luni de zile. Dupa care, o amica de la televiziune m-a sunat si mi-a propus matinalul la tv. Am avut o saptamana la dispozitie sa iau o hotarare. La inceput am fost reticent, insa discutand cu prietenii, cu tata, care are un stil mai acid si foarte la obiect, m-am decis sa incerc. Pana la urma, ce aveam de pierdut?! Asa am ajuns la tv, din pura intamplare. Am ajuns la directorul din acea perioadaa, la Titineanu, care statea lasat pe spate in birou, s-a uitat putin la mine si mi-a spus: Zambeste larg! Am ranjit! Apoi a exclamat: Dantura este ok, sa vedem ce iese! Din acel moment simt ca la fiecare pas trebuie sa invat ceva si am o multime de lucruri de invatat.

L.D.: De ce ai renuntat la viata de artist? Ai de gand sa mai revii pe scena?

A.B.: Eu nu ma vad inca renuntat! Ajung seara acasa si imi vine sa pun mana pe vioara, inca imi suna cantece in cap pe care as dori sa le cant. M-am oprit aici in Constanta. Aici artistul, boemia si-au pierdut valoarea, nu mai sunt ce au fost odata. Iar cei care sustin acum ca sunt boemi, probabil in acest moment sunt intr-o cafenea de fite, picior peste picior, cu vreo matrafoaxa langa ei, band cine stie ce cocktail si vorbind despre teorie de viata a lui Irinel Columbeanu. Lumea a uitat ce inseamna un artist adevarat. Artist adevarat nu este Ina, Ina este o cantareata de muzica usoara. Artistul in sine de muzica clasica, un instrumentist, un solist de canto in momentul de fata nu au nici o insemnatate. Stiu ca acestia in momentul de fata sufera pentru ca toata viata ti-o dai pe scena si ajungi sa vezi ca, nu imi place sa folosesc vorba asta, dar am sa o folosesc: “lumea e pe bani!”

L.D.: Spagat intre scena si platoul de televiziune. Daca ar fi sa alegi, in conditii ideale, ar fi scena sau pe sticla?

A.B.: Scena! Categoric pe scena! E mai complexa decat orice altceva. Ai si emotia directului, ai si emotia creativitatii si in primul rand ai feedback-ul pe loc. La o televiziune trebuie sa faci sondaje de piata pentru a vedea daca oamenii te-au placut sau nu.

L.D.: Sa revenim la lucruri amuzante! Stiu ca prezinti spectacole de karaoke in cateva locatii din Constanta. Cum se imbina artistul, prezentatorul de televiziune si prezentatorul de karaoke?

A.B.: Sincer sa fiu, pentru mine, e o relaxare! Dupa o zi munca, imi place la sa ma relaxez la karaoke, sa fie galagie, sa fie muzica. Ma destind in primul rand pentru ca stiu ca eu fac lumea sa se simta bine, sa cante. O fac de placere! Cel mai interesant la karaoke este cand vine cate unul si spune: “in seara asta nu am fost in voce!” Nu esti la Scala sau la Opera Nationala din Bucuresti, ai venit aici sa te simti bine.

L.D.: Un model de urmat?

A.B.: Modelele pe care le-as urma eu sunt modelele mele. Fiecare persoana probabil ca are alte viziuni. In general nu mi-a placut sa dau sfaturi. Traieste viata, alege ce vrei! Vrei sa ajungi sus, vrei sa ajungi in puscarie…

L.D.: Evitam intrebari de genul: unde te vezi peste 5 ani?!

A.B.: Doar ce ti-am spus ca am sarit de la 20 de ani de muzica la putin radio, putin tv. Sincer m-ar incanta sa ma intorc in radio, dar peste 5 ani… nu stiu!

L.D.: Care este cea mai mare satisfactie care ti-a oferit-o televiziunea?

A.B.: A lucrului bine facut! A faptului ca am cunoscut foarte multi oameni care m-au ajutat sa ajung unde sunt in momentul de fata. Nu vreau sa afirm ca am ajuns pe varfurile carierei, intotdeauna este loc de mai bine. Vreau sa cred ca se poate mai bine. La final de emisie, de program, in momentul in care stai cu acei oameni de vorba si analizezi parti ale emisiunilor si vezi ca sunt bine facute ai un sentiment de implinire. Ok, ai si greseli, dar seara cand te culci spui ca maine o sa dai tot sa remediezi erorile… te tine mereu in priza! De aceea mi-a placut aceasta lume a presei, inconjurat  mereu de lucruri care se schimba, de informatii noi, de oameni noi. Nu pot sa ma declar un jurnalist, cel mult om de televiziune, prezentator.