Virtutea flegmagiului contemporan

Observ, in ultima vreme, ca a devenit o virtute sa-ti injuri tara, sa-ti terfelesti natia, s-o blagoslovesti in fiecare zi cu o ploaie de flegme. E un trend bine stabilit acela de a spune ca romanii sunt lenesi, nespalati, lipsiti de educatie, ca sunt lasi, ca s-au transformat intr-o masa inculta, al carei crez muzical se intinde intre Salam si Copilul Minune. La fiecare colt de televiziune sau gazeta, un virtuos scoate capul de sarpe-i si sasaie acceasi placa despre poporul tampit si umil care trebuie salvat din dobitocia deja declarata, salvarea venind chiar dinspre reptila cu fata de om. Limba despicata a virtuosului se misca spasmodic, stropind bale de ura si venin despre Istoria neamului, balacarind in fel si chip oricare dintre figurile natiei care sunt reperele acestui popor prin negura vremurilor. „Adevaratii” intelectuali afirma ritos si raspicat ca Eminescu a fost un fascist imputit, Stefan cel Mare un curvar, Antonescu un calau nenorocit care casapea evrei si tigani dimineata, la pranz si seara, Cuza un dictator cu libidoul vesnic neostoit.

Virtutea se traduce astazi in capacitatea de a gasi o noua modalitate in a sterge pe jos cu orice posibilitate a romanului de a se simti mandru ca e roman. Nimic nu scapa lacomiei senile a detractorilor in descoperirea intregului sac de voma. Cine are curajul de a ridica putin capul, de a-si indrepta coloana, de a infrunta valul de ticalosii este imediat definit drept comunist imbecil, antisemit, iredentist, xenofob si mitraliat din toate pozitiile.

Ce e mai trist in tot acest tablou al desfiintarii fiintei nationale pe principiul ca, vezi Doamne, suntem europeni, la ce mama dracului ne mai trebuie sa fim romani, e ca in primului rand al corului de vipere antiromanesti sunt chiar aceia pe care poporul ii plateste cu bani grei ca sa-si poata spune deputati, senatori, presedinti, cand ei sunt doar o mana de ticalosi care isi vand natia. In jurul lor zbiara cetele mici de slugoi platiti, numaratori de gologani, slefuitori limbisti de pingele. „Ne e rusine ca suntem romani” este incantatia pe care o repeta mizerabil stapanii si slugoii in urechile batranilor, in mintea copiilor de abia nascuti.

Nalucile acestui timp pe care il traiesc incearca din rasputeri sa indese in subconstientul natiei mele sentimentul vinovatiei genetice, al rusinii de a fi, de a respira, de a imparti pamantul impreuna.