Sambetele lu’ Papu. Baiete, sa facem un coci!

Copiii nostri se plictisesc repede. Au acasa o biblioteca plina de carti, calculator si televizor cu 70 de canale, si cu toate astea, se plictisesc foarte des. Cand ies afara, vorbesc despre jocuri pe Net si nu mai joaca fotbal, pentru ca nu mai au unde si s-au saturat sa dribleze printre masinile scumpe a caror alarma anti-furt se declanseaza la fiecare atingere.

„Tu ce faceai ca sa nu te plictisesti” ma intreaba pustiul meu de 10 ani, in timp ce afiseaza mina unui octogenar plictisit de viata. „Unde, in casa?” „Da, cand stateai acasa!” „ Pai citeam. Aveam toata colectia cu Jules Verne, BPT-ul, atlasuri…” „Jules Verne e cam plictisitor, prea multe detalii” „Bine, dar aventurile, informatiile…” ma apar eu. „Boring!” imi zice pustiul.  Ii povestesc despre Enciclopedii si imi spune ca acum gasesti tot pe Net. „Ma jucam cu fotbalisti de jucarie sau cu soldati… Faceam porti de fotbal imi imaginam ca echipa mea participa la Campionatul Mondial…” Baiatul raspunde „ti-au ramas vreo doi fotbalisti d-aia. I-am gasit in camara. Aratau jalnic. Cum puteai sa te joci cu asa ceva? Voi nu aveati Lego?” „Nu nu aveam. Oricum, cand ma saturam de asa ceva, ieseam afara sa ma joc cu vecinii”. „La televizor nu te uitai?” “Pai, nu erau decat doua ore pe zi” „De desene?” „Nu, baiete, tot programul”. „Oaau” exclama baiatul si parca in ochii lui citesc neincredere. „Cinci minute de desene cu Mihaela si niste Tom si Jerry. In rest, daca nu citeam ceva luat de la Biblioteca, ieseam afara.” „si ce faceai afara?” „Jucam coci!” „Ce jucai?” „Coci, un joc cu bile, trebuia sa nimeresc bila adversarului” Ii  povestesc de iol, de came, de monede, de carambol, de emotiile traite… Ma priveste ca pe un extraterestru, pret de cateva secunde. „si cat te jucai cociul asta?” „Pai si trei patru ore, pana se facea noapte si nu mai vedeam nimic” „Pai de ce nu va jucati pe langa vreun bec?” „Pai se stingea lumina” „Unde?” „In tot cartierul. Asa facea Ceausescu economie”.

Il vad ca nu pricepe, desi e un pusti istet. „Pana dimineata nu era lumina. Ma intorceam acasa, aprindeam o lumanare si mai citeam cateva pagini din Jules Verne. Apoi adormeam si ma gandeam fie la aventurile personajelor, fie la meciul de coci care urma a doua zi” „Ciudat”, imi zice pustiul si merge la el in camera, sa verifice daca  i s-a downloadat pe calculator ultimul film Lego. Imi aduc aminte de coci, de Jules Verne, de taiatul curentului si imi dau seama ca am crescut inainte de 89 si nu am avut timp sa ma plictisesc nici o secunda.