Se taie un miel de 6—8 kg. I se desface abdomenul, se scot maruntaiele, apoi se spala si se tamponeaza cu un stergar. Mielul se freaca cu lamaie in afara si inauntru, se presara cu sare si piper, apoi se pune la frigare (o tepusa din lemn sau speciala din metal). Aceasta se trece prin anus si se scoate prin gat, pe gura. Picioarele din spate si cele din fata se leaga cu sarma sau cu sfoara groasa. Se prinde de frigare cu o sarma care se trece prin mijlocul spinarii. Cosul pieptului se desface; cu 2—3 tepuse de lemn se propteste la piept si la burta, sprijinind partile laterale desfacute, ca sa le bata dogoarea jarului din plin si sa le rumeneasca si inauntru. Se face o groapa mai mare decit mielul, de 30 cm adancime (daca sunt gratare speciale, nu este nevoie de groapa). La capetele gropii, se implanteaza bine cate un cracan. In lipsa de cracane, se asaza cateva pietre. In mijlocul gropii se face foc cu lemne, ori cu carbuni pentru gratar (mangal).
Frigarea cu mielul se asaza pe cracane si se invarteste incet-incet.
Se pregateste din timp o tigaie cu untura topita in care se pune putina sare si un catel de usturoi pisat. Mielul se unge tot timpul cu grasime.
Mielul este fript cand plesneste pielea sau cand, apasand carnea cu degetul, se simte ca este bine patrunsa.
Aceasta rubrica va este oferita de
![](https://ctnl.ro/wp-content/uploads/2023/08/POVESTILE-MARII-NEGRE.jpg")
