O mana lacomeste pe alta

Vestea retinerii taticului OTV, Dan Diaconescu, si a unui colaborator din televiziunea cu pricina nu m-a impresionat. inca de acum cativa ani, pe surse, se vorbea despre cat costa sa te afisezi in Garsoniera Poporului, unde sa te lafai verbal ore intregi, intrerupt de moderator doar pentru a se mai afla chestiuni grave legate de lungimea sireturilor de la pantofi sau marimea chilotilor purtati de soacra. Habar n-am daca era perfect adevarat sau nu, asa cum n-am habar, in cazul in care chiar era, daca banii ajungeau in contabilitate si nu in buzunarul vreunui realizator. Asta ramane de vazut/anchetat si e treaba unor organe, pe care, in mod cu totul optimist, le numim competente.

Ideea este ca genul de cotizare direct la buzunarul ziaristului nu a inceput cu Diaconescu sau omul sau, asa cum nici stransul cu usa – asta ca sa nu-i zic santajarea – n-a inceput cu balada fostului cotidian de hartie Ziua, despre care stim cam cate s-au spus fara a fi probate vreodata. A mai iesit ceva untdelemn pe la suprafata in timpul procesului Gazeta, daca va mai amintiti, insa ecourile s-au stins incet prin salile tribunalelor, in baza nesfarsitelor amanari, a cercetarilor aprofundate, aducatoare de uitare si-un praz verde. Pe aceasta tipologie de „productie” imi povestea un domn proaspat numit manager la o institutie de stat din Constanta, cum a fost “acostat” de o doamna lucratoare la ziar – cu state vechi, care i-a comunicat ca, la ditamai salariul, poate sa-si permita o sponsorizare de 500 de lei in nume propriu, sa nu fie chitros. Pe respectivul il stiu de om serios, nu cred sa ma fi mintit, asadar… Totusi, domnul a omis sa-mi spuna daca a si dat curs indemnului, iar asta mi se pare un pic mai important decat cererea in sine, care poate fi catalogata drept obraznica.

Pericolul pe care il vad, dupa spectaculoasa retinere a lui Diaconescu este iminenta unui ultim atac violent la bruma de credibilitate a presei, in general. Prevesteam acum cateva zile ca liderilor importanti de opinie li se tot pregatesc diverse cocoase, vezi cazul abia incheiat al lui Razvan Dumitrescu. Vinovati sau nu, spagagii sau onesti, odata intrati in malaxor, ziaristii nu se vor mai putea apara corect. Am suficienta experienta in media ca sa fi cunoscut si atitudinea de tip sluj ca si aceea de “cauta-i ceva” indreptata catre anumite personaje cu afaceri infloritoare sau cu putere de pix asupra banului public. Am detestat si voi detesta astfel de metode, insa asta nu e suficient, pentru simplul motiv ca cetateanul de la gazeta nu are forta legislativa, ca sa poata trata bolile de care sufera parte din massmedia.

Cu riscul de a fi injurat (din nou), continui sa insist ca, in primul rand ar trebui aparat banul public. Foarte simplu si transparent, sa nu mai fie permis accesul la bani publici acelor posturi media care nu pot prezenta un audit recunoscut oficial, cum este BRAT-ul pentru presa scrisa. Odata facut acest pas, presa se va mai primeni, va incepe drumul greu spre performanta, insa pentru asa ceva trebuie vointa politica, iar personajele care se indeletnicesc cu meseria de politician nu vor sa lase zaharelul din mana, fiindca, astfel, biciul nu le va mai folosi la nimic.

Material publicat in cotidianul Jurnal de Constanta.