George a rapus sistemul, a creat o bresa si a evadat…

Nu scriu prea des. Nu stiu de ce, poate pentru ca imi place mai mult sa povestesc cu cineva fata in fata, la un pahar, sa depanam, sa planificam, sa proiectam, chiar sa disecam… La fel se intampla si cu George. Pe mess sau pe mail corespondam foarte putin, dar in rarele ocazii cand ne vedeam ne pomeneam ca vorbim pret de 4-5 beri… Acum scriu, napadit de sentimente contradictorii.

Pe George l-am cunoscut prin toamna lui 1997, pe cand eu incercam sa intru in Aiesec Constanta, iar el facea parte din comitetul de examinare. Interviul de admitere l-am sustinut cu el. I-a placut ca nu eram timorat si ca l-am provocat. M-a invitat apoi la o bere, la Casa Montana, si asa am ajuns in cercul sau de prieteni.

Ne mai intalneam, cand si cand, fie organizat, la cenaclurile revistei Tomis, fie intamplator. De fiecare data ne intrebam reciproc despre viata, despre cum ne este sufletul, ca doi vechi camarazi de arme. Si aproape de fiecare data ofta inainte de a-mi raspunde. Stiam ca avusese probleme cu drogurile, dar credeam ca situatia este sub control. De aceea nu abordam subiectul, dar mahnirile se ascund greu.

George se confunda cu spiritul liber, pe care nici un sistem nu il poate ingradi, sau macar eticheta.  Drogul era evadarea sa, literatura era forma de comunicare de baza, la fel de directa si abrupta precum privirea sa patrunzatoare, cautatoare… Arta sa, adesea exprimata in stare de gherila, taia in carne vie si in sufletele celor ce au indraznit sa il cunoasca…

George a rapus sistemul, a creat o bresa si a evadat… Am ramas noi, sa incercam sa daramam restul zidului, oricat de greu ar fi…

Odihneste-te in pace, draga George!

Cosmin Barzan

Nota editorului

Acum cativa ani, George a lucrat pentru Observator de Constanta, unde indeplinea sarcina ingrata a reporterului de eveniment, cel care preia buletinele seci, insipide, incolore, inodore ale politistilor si le transforma in stiri de citit. In stilul sau unic, George a creat un soi de Cimitir vesel al stirilor politiste.
„S-a urcat doar jumatate in autobuz

Nu cred sa existe macar un singur locuitor al orasului nostru care sa nu fi alergat o singura data in viata lui dupa autobuzul sau tramvaiul oprit in statie, fara ca usile sa se inchida chiar cand era gata-gata sa creada ca a reusit. Este momentul acela, in care ramai cu nasul lipit de geam si cauti ochii soferului in oglinda laterala, pentru a-l ruga din priviri. Interesant este ca soferul te vede acolo si, in cel mai bun caz, zambeste in sinea lui ca la o gluma buna. Unii soferi o fac intentionat, de cele mai multe ori, iar cine stie cat de mica este cabina aia a lui si cat de mare este volanul il intelege perfect. Cei pusi pe astfel de sotii nu sunt periculosi, ei fiind mereu atenti la distanta dintre tine si autobuz. Te priveste cum alergi. Te face sa crezi ca te asteapta si la momentul calculat perfect, pac!, iti tranteste usa in nas. Acestia sunt soferii voiosi si inofensivi. Mai exista insa si categoria soferilor de autobuz seriosi, morocanosi, care nu stiu de gluma si nu isi bat capul mai cu nimic, in general. Ei sunt acolo sa apese pe buton. C.C., 54 de ani, din Constanta, apartine exact acestei din urma categorii. Nu stim sigur daca a strigat „Cine nu e gata, il iau cu lopata!” inainte sa inchida usile, cert este ca a cam facut-o sandwich pe T.T., 68 de ani, tot din Constanta. Femeia, desi astepta intreaga autobuzul in statia Liceului Pedagogic, a reusit sa se suie doar jumatate, cealalta jumatate ramanand afara. Cu siguranta, a fost vorba de jumatatea mai grea, care a tras si restul corpului dupa ea, astfel incat femeia s-a trezit iar intreaga la loc, pe trotuar. Nu stie nimeni daca femeia a avut sau nu intentia sa composteze bilet in timp ce se zbatea in stransoarea usilor.”

Cu siguranta ca, ieri, cam la vremea asta, din loja poetilor celesti, George a ras de epitaful fortat transmis de raportul Politiei.

„Barbat gasit spanzurat intr-un imobil din Constanta

In data de 10.04.2010, ora 19:50, politistii Sectiei 3 au fost sesizati prin Serviciul de Urgenta 112, de catre numita V. Anca, din Constanta, cu privire la faptul ca fratele sau, V. Gheorghe, a fost gasit spanzurat intr-un imobil de pe strada Traian.

Echipa operativa deplasata la fata locului a constatat ca in balconul bucatariei se afla cadavrul unui barbat identificat in persoana lui V. GHEORGHE, de 31 ani.

Din cercetarile efectuate de politisti s-a stabilit faptul ca barbatul s-a spanzurat cu un fular din material textil legat de o platbanda din balconul bucatariei.

Cel in cauza locuia singur in imobilul unde a fost gasit decedat si a avut mai multe tentative de suicid. La fata locului a fost prezent si un echipaj de la Serviciul de Ambulanta Constanta care a constatat decesul. Cadavrul a fost transportat la Morga Cimitirului Central, in vederea efectuarii necropsiei si stabilirii cu exactitate a cauzei decesului. ”

Cu umorul lui nebun, George ar fi dat un titlu  pe care l-as putea intui: „Si-a strans prea tare fularul la gat”. Restul doar el l-ar putea formula, eu nu ma simt in stare.

O sa ne fie dor de George…