Fonciirea dupa Boc

Manualele de istorie roase, manuite din generatie in generatie, regula introdusa de comunismul scapatat, ne-au invatat ca, hat, in vremurile feudale, boierul hapsan marea dijmele dupa cum ii dicta goliciunea pungii. Fara prea multe vorbe, taranul trebuia musai sa plateasca oricat ii cerea boierul, chit ca-si achitase taxele chiar si pe un an inainte. Pe vremea aia nu se inventase termenul sofisticat de „retroactive“ si nici forfetarul, dar se practica fara jena exploatarea la sange a boului care munceste, prin bou intelegandu-se atat blandul animal cu coarne, cat si umilul animal cu izmenele rupte-n fund.

Nu stiu daca domnului Boc ii vor fi trecut macar pe sub nas frumoasele manuale pe care eu le-am citit, insa mi-e greu sa cred ca domnia-sa nu are stiinta de asa ceva, caci cum altminteri ar fi putut traversa facultatea de drept altfel decat si studiind istoria. Daca a facut asemenea fapte, atunci cum poate premierul Boc sa aprobe jaful asupra celor care creeaza? Deoarece, daca in vremurile lui 1907, cei carora li se cojea pielea de spate erau taranii, talpa tarii ce sprijinea de la coarnele plugului studiile pariziene ale viitoarei clase intelectuale, in timpurile noastre, asa-zisa intelectualitate din partidele de la conducerea Romaniei a iesit cu coasa taxelor impotriva propriei fiinte. Cum naiba s-ar putea numi intelectual sau om politic de dreapta acela care pune taxe peste taxe pe actul de arta, pe literatura in fuga – asa cum obisnuiesc a numi jurnalismul, pe capitalul romanesc distribuit in proprietati imobiliare – sugerand in mod tampit ca acela care a muncit si are mai multe proprietati are ceva manjit in biografia fiscala. Cat mai dureaza pana cand taranul cu mai mult de o vaca in batatura va fi (re)denumit chiabur si va fi aratat poporului pe post de tinta-piept? Putin, daca unii pretins oameni de dreapta vor mai sta in fruntea tarisoarei.

Deocamdata, observ un jihad impotriva celor care au salarii mari sau averi. Intensificat de presa si alimentat de surse, pe care le banuiesc a fi politice, atacul cel mare este indreptat, acum, asupra functionarilor de prin ministere si a unor politicieni din arcul Puterii. Zic acum, fiindca pe modelul patentat de Hotnews, care l-a atacat jalnic pe Razvan Dumitrescu numarandu-i banutii din portofel, vor urma ziaristii mai de soi, de obicei vectori de opinie, apoi marii actori, scriitorii, poetii, filosofii si tot asa pana cand lista lunga a limbilor ascutite se va fi terminat. in numele salvarii natiunii, politicienii vor numara paiele din ochii romanilor de rand si niciodata, nici macar o data, barnele din ochii lor, si chiar niciodata – Fereasca bunul Dumnezeu! – banii jmecheriti din buget pentru a le indestula lor conturile. indemnati de atitudinea popular-mamaligareasca, le vor face pe toate pana intr-o zi.

In acea zi, nu va mai fi nimic de spus, fiindca aceia ce ar fi putut sa spuna ceva poate ca vor fi plecati sa ctitoreasca la sapa si tarnacop, asemeni inaintasilor, un inaltator obiectiv dedicat intreg poporului taxat si umilit, Canalul Dunare – Bucuresti.

In anul de gratie 2010, mi-l amintesc pe Moromete si fonciirea lui. Mi-l amintesc pe bunicul meu si povestile lui despre perceptorul lacom, pe care pana si cainele din batatura il ura de moarte si rupea lantul cand il simtea la coltul ulitei…

Material publicat in cotidianul Jurnal de Constanta.