Un cancioc de reforma, doua galeti de gargara

Pe vremea cand lucram in subredactia unui important cotidian romanesc, revenirea „puterii” in mainile sefului de departament s-a vazut imediat in dorinta acestuia de a reforma sistemul de lucru. Prin urmare, s-au mutat birourile de ici pana dincolo, s-au aranjat dosarele in dulapuri dupa un nou algoritm, s-a sters praful si, in mod categoric, au fost izgonite la loc umbrit cateva artefacte care aminteau de fosta „putere” proaspat alungata. Odata rezolvata reforma, am purces cu noul sef la o tigara si-o cafea fierbinte, sa ne odihnim ciolanele revolutionare.

Cam asa vad si marea reforma a invatamantului, prilej de porcaieli politice televizate. Domni si doamne, pretind ca sunt oameni invatati, dar injura cu sarg tocmai sistemul prin care s-au instruit si promovat. Uitandu-te la ei, simti ca expresia populara „tiganul cand ajunge-mparat intai il omoara pe tac’su” o avea vreo radacina pe undeva. Asemeni sefului despre care va povesteam la inceput, o multime de insi ajunsi la butoanele ministerului Educatiei, tot o trag langa cu reforma. „Trebuia reformat!” striga de 20 de ani si zau ca nu inteleg de ce. Ce naiba trebuie reformat? Se tot aduna si se scad clasele din zona obligatorie a invatamantului, se inventeaza si dezinventeaza diverse examene, teste nationale, regionale, materne, paterne, lanterne, nu mai intelegi nimic. Ti se ridica parul in cap!

Parerea mea este ca nu sistemul de invatamant trebuie reformat, ci taiate tentaculele societatii bolnave in care traim si care creeaza nonvalori, fiindca promoveaza nonvalori. Cat de greu este sa intelegi ca un elev stie inca de mic ca va merge la meditatii in privat platite cu bani grei de parinti, indiferent cat de bun este, fiindca dom’ profesor tre’ sa scoata un ban pe spatele lui, deoarece statul nu-l plateste pe profesor in mod decent? Cat de greu este pentru un licean sa observe ca nu trebuie sa fii invatat ca sa prinzi un post gras, ci sa ai relatii sau sa ai carnet de partid? Cat de greu este pentru un student sa vada ca valoarea nu se plateste in Romania, ea se plateste afara, prin urmare ori tragi sa pleci din tara ori tragi … in piept. Iar acestea sunt doar chestiuni de ordin idealist, caci oare cum ai putea sa explici ca vrei reforma cand tu, parlamentar plangand pe umerii poporului, iti maresti bugetul institutiei in care functionezi, dar n-ai bani si solutii pentru scolile in care incalzirea se face cu o soba coscovita, in care ploua prin acoperis, iar cacastoarea e in fundul curtii…

Probabil ca e dureros, probabil ca e neelectoral, insa poti sa faci un prim pas si sa interzici functionarului de la stat sa practice alte activitati private sau nu (inclusiv celebrele evaziuni fiscale cu nume pompos de meditatii, pentru care n-am auzit sa se fi sesizat cineva), sub amenintarea unor sanctiuni dure ale legii si sa-i evaluezi rezultatele activitatii. Pentru asta, insa, trebuie sa-l respecti si sa-l platesti corect. Din pacate, exact ieri dupa amiaza mi-a cazut sub ochi stirea conform careia functionarilor li se va permite sa practice si in domeniul privat, cu mentiunea ca nu vor avea voie sa lucreze in acelasi domeniu. Sunt sigur ca mai multi intreprinzatori privati se vor gandi imediat sa apeleze la serviciile unui inspector ITM pentru coordonarea departamentului de aranjamente florale din firma lor sau poate chiar la consultanta unui comisar al Garzii financiare pentru activitatea departamentului de weekenduri pentru angajati.

Domnilor, suflecati-va manecile, facem reforma. Un sfert de ora, pana nu se raceste cafeaua …