Olimpiada Fomistilor

Nici nu stiu daca e de ras sau de plans ce am auzit acum cateva zile, dar va las pe dumneavoastra sa hotarati, fiindca cititorul e suveran, asa ne invata deontologii. Deci, imi spuse o frumoasa vrabiuta, ca membrii unui  partid, nici n-are importanta care, s-au repezit cu lista-n mana sa instaleze un ditamai directorul la… MTC TV Constanta, un post de televiziune mort de mult, cu datorii destule, inca, pe la fostii angajati! Mie, personal, imi vine sa rad, cand mi-i inchipui pe prostani, napustindu-se voiosi pe holurile fosturilor studiouri de la Ceronav in cautarea biroului directorial. Si, in timp ce rad, ma gandesc cat de multi fomisti se ascund pe sub pulpanele celor doua partide care si-au impartit cascavalul posturilor bugetare.

Un asemenea exemplu arata si cata legatura cu viata pe pamant au domnii si domnitele care tropaiau, asteptand rasplata binecunoscuta a instalarii la guvernare: posturi caldute, unde sa traga motanul de coada, sa alerge masina institutiei la gratarele din padure, cu secretara si portar indatoritor si, mai ales, cu salariu baban de la stat, pentru care nu trebuie sa faci nimic mai mult decat, la naiba-n puii lor!, sa te trezesti de dimineata.

Sa te mai miri atunci, ca oricati pumni isi trag in aceste glorioase zile pesedistii cu pedelistii, nu le vine sa se desparta? Doamnelor si domnilor, e vorba de stabilitatea tarii! Si, bineinteles, a ceea ce v-am descris mai sus! Caci, in afara de chioscul din fundul curtii, cu gaura pe mijloc, bazaita de muste si ziare vechi pe post de kurpapier, in rest, s-a impartit tot ce era de impartit. Cu o ferocitate si perseverenta demne de cauze mai bune, cum ar fi munca in folosul papagalilor care au bagat voturi la urne.

Cu asa perspectiva, parca-mi si vine sa rad, dar il inteleg pe pedelistul Gigi Chiru, foarte „agitat” in campania electorala si caruia i s-au promis fel de fel de functii pana a ajuns director general la SC Buza Umflata SA, unde este si acum (mai nou aud ca i se promite functia de prefect, dar ma opresc aici, ca nu-i frumos sa rad de necazul omului).

In plina Olimpiada a Fomistilor, astazi, la o reuniune a unor oameni luminati, instruiti, cu expertiza in domeniul economic, asteptam sa ascult niscaiva solutii de traversat, chiar si pe coate si genunchi, haosul ala blestemat din economia romaneasca. Cand colo, un individ isi incepe prelegerea cu, citez „nu e nimic rau sa dai faliment”. Dupa 5 minute am iesit pe hol, le-am mancat, de-al dracului, o multime de piscotele/miscotele si am plecat bombanind. Sunt sigur ca Fomistii ar fi apreciat prelegerea, doar nu e nici o nenorocire sa dai faliment cand conduci firmele statului, nu?