Moartea Dianei Malos, o telenovela din care e ceva de invatat

In timp ce toate posturile tv de gen quality au tinut-o langa cu Ordonanta Boc(cie), Diaconescu si-a vazut de disecarea in fel si chip, dupa reteta patentata de OTV, a mortii Dianei Malos.

Tratamentul exaltat, ciudatii care s-au tot plimbat prin apartamentul de emisie diaconescian, „analistii” de gen Magda Ciumac ma intereseaza mai putin. In fond, ei nu sunt decat decorurile necesare unei telenovele specifice postului tv. Alte lucruri sunt demne de remarcat, daca indraznim sa trecem printre eroii de mucava si sa ascultam corul diversilor introdusi telefonic in poveste.

Datorita mortii tragice a bietei fete, s-a ridicat un colt al realitatii in care ne trimitem copiii sa traiasca. O lume dominata de tot soiul de dubiosi, cu mutre de perversi notorii, dar care au „masini tari”, dupa cum povestea chiar mama raposatei (intre noi fie vorba, ultramachiata si mai prezenta pe sticla decat premierul Boc). Constatam ca se organizeaza concursuri cretinele, invariabil de „Miss” semanand mai mult a targ de vite, unde adolescente dornice de glorie (si bani multi) defileaza prin fata unor libidinozauri, momite cu premii si titluri ce nu valoreaza doi bani. Mi se pare mie sau ce se intampla acolo e doar o recrutare de carne proaspata de budoar?

Dupa spusele celor care i-au inrosit telefonul lui Diaconescu, dar si a miilor de mesaje si comentarii postate pe internet, Diana Malos nu era un inger. Sau, poate mai corect, nu mai era un inger. Era doar o fata frumoasa, care a inteles ca succesul imediat vine doar daca faci compromisuri, daca accepti sa te vinzi repede si fara remuscari. Aici intervin o multime de „poate”. Poate ca a fost insarcinata, poate ca devenise prea devreme o usuratica, poate ca n-a murit de bunavoie, poate s-a spanzurat ca sa scape de ea insasi, poate ca a fost impinsa pe drumul fara intoarcere de o familie dezbinata. Poate ca aceia din jurul ei, care s-or fi autodenumit prieteni, sunt vinovati de ceea ce s-au intamplat, fiindca i-au devenit acoliti, in loc sa-i ramana prieteni.

Romania e o tara bolnava, bolnava de mizerie, bolnava de saracie, de maneaua care cere masini tari, dusmani, bani si glorie imediata ca sa „moara toti dusmanii” pomeniti mai inainte.

Moartea unei fete frumoase, care, culmea ironiei, nu vedea cu un ochi, ar trebui sa ne atraga atentia asupra junglei in care ne trimitem copiii, insa ecourile tragicului eveniment incep sa se stinga, dovada ca insusi Diaconescu a constatat ca a disparut Magda Ciumac. Publicul s-a plictisit, se trage cortina …