Lumina in care ne adunam cu totii

Se apropie Sfintele Sarbatori ale Pastelui. Le asteptam ca pe o ploaie curata, care cade peste noi toti si ne curata sufletele, fara a tine seama ca unele sunt mai luminoase iar altele sunt mocirloase de-a dreptul. Dar asa e bunatatea Dumnezeiasca, nu tine cont de cat meritam fiecare, ni se ofera tuturor la fel.

La fel, numai ca noi, oameni care ne cantarim reciproc in bani, interese, patimi, nu stim sa primim aceasta bunatate, nu stim ce sa facem cu ea, cum sa ne pansam ranile cu blandetea si iertarea Domnului. Si astfel continuam sa ne facem singuri sa suferim, sa aratam ranchiuna, sa dorim sa avem tot mai mult si mai mult, niciodata deajuns.

De atata amar de vreme, Isus se lasa omorat pentru noi, pentru oameni, in speranta ca intr-o buna zi vom invata sa-L iubim cum se cuvine, sa-I intelegem sacrificiul si dragostea cu care a raspuns cruzimii venite din necredinta.
Si in acest an, vom asista la urcarea Sa pe crucea neputintei noastre, pentru a astepta apoi sa-I sarbatorim Invierea. Noi suntem cei ascunsi in ranjetul din care curge sangele Sau, tot noi suntem cei ce cadem in genunchi sa-I sarutam urma talpilor.
Minunea revenirii sale ne pastreaza in lumina, umbre tremuratoare ce-si cauta drumul, sensul, rostul existentei.

Il iubim, il preaslavim pe Isus, ridicam rugaminti spre El, dar uitam ceea ce Domnul Nostru asteapta de la noi: sa ne iubim aproapele, sa nu ne vindem prietenii pe arginti, sa nu intoarcem spatele celui ce ne cere o bucata de paine, un sfat, un umar de sprijin.

De mii de ani asteptam revenirea lui Isus dar, cine stie?, poate El a coborat printre noi, asteptand sa vada daca suntem pregatiti sa-L primim.
De cate ori nu ati trecut pe langa suferinta inchizand ochii? De cate ori nu ati trecut pe langa maini intinse intorcand spatele? Poate ca Isus a fost acolo dar, prea grabiti si prea indiferenti, nu L-ati vazut, nu ati vrut sau nu ati stiut sa-L vedeti.
Si astfel, iar, in noaptea de Paste, aflam ca Isus nu a murit, desi indoiala lumii a dat in el cu pietre.

Multi dintre noi se vor bucura, fara sa stie exact de ce, si vor pune mana pe cutit sa taie din miel, din cozonac, sa umple paharele cu vin de culoarea sangelui Domnului. Dar, dincolo de festinul mancarii, Pastele inseamna altceva. Sa ne intrebam ce si, la lumina candelei, sa ne privim in suflet sa vedem cata bezna mai ramane…