„E un pod, tati. E un pod mai mare, care trece peste o parte din lac si pe care se plimba oamenii, fiindca e foarte frumos” i-am raspuns fetei mele de-o schioapa, care se cam plictisise de alergat cu prietenii ei in Tara Piticilor din Parcul Tabacariei. Dupa asta, am simtit mancarimea de a pune intrebarea cheie : „Vrei sa mergem acolo?” cu raspunsul garantata „Da!”.
Ei, bine am facut, deoarece cu aceasta ocazie am aflat ca pe respectivul pod au trecut nu numai oamenii, ci si vandalii – popor migrator pe care multi dintre noi il credeau, poate, disparut. Sau poate s-or numi fero-vandalii, fiindca au plecat si cu o bucata de aproximativ 15 metri din balustrada podului, transformand traversarea intr-o mica aventura cu fiori. Fieratania care ar trebui sa serveasca drept sprijin si ajutor – podul este suspendat, daca se plimba doi indragostiti de peste 120 de kilograme impreuna, incepe sa vibreze si sa se balanseze intr-un fel foarte fioros – a disparut exact de la mijlocul puntii.
Eu ma gandesc ca s-o gasi vreun domn primar, viceprimar sau director de primarie care sa le dea o teava celor care se ocupa de ingrijirea parcului. E vorba, fireste, de o teava tocmai buna pentru reparat balustrada.
![](https://ctnl.ro/wp-content/uploads/2023/08/POVESTILE-MARII-NEGRE.jpg")
