Salariul de profesor se plimba cu Mercedesul

Ma nemultumeste ipocrizia unei parti a profesorilor. E vorba de acea parte a smecherasilor care stau in spate si asteapta pleasca unui potential plus salarial de 50%, ce ar putea sa le mai umple olecuta buzunarele.

Se vorbeste mult despre situatia invatamantului romanesc si, in special de salarizarea indoielnica a celor care ar trebui sa-i invete carte pe copii. Discutia contine, insa, o doza ascunsa de ipocrizie. Atat din partea politicienilor, cat si din partea protestatarilor. Sunt aspecte care put, dar niciuna dintre parti nu se grabeste sa le discute. Fiecare are motivele sale: politicienii sunt in pragul unor alegeri extrem de importante si vor sa pastreze fiecare vot, iar unii profesori tac chitic si baga in fata „prostimea”.

Ca unul care platesc impozite, ma intreb de ce eu, ca mic intreprinzator, cred ca trebuie sa respect legea si sa platesc taxe si impozite pe activitatea pe care o desfasor corect, printr-o firma privata. Firma supusa rigorilor financiare, referindu-ma aici la birurile pe care le achit catre stat sau autoritatile locale. Nu inteleg de ce Fiscul nu se poate ocupa de foarte multe personaje-profesori, care produc zeci de milioane pe luna prin ceea ce numim generic meditatii. Eu nu spun ca asta nu inseamna munca, dar, conform legilor statului roman, orice activitate privata ar trebui sa genereze taxe si impozite. altfel inseamna ca se lucreaza la negru. Cu alte cuvinte, se fura.

Sunt curios daca vreodata, un reprezentant al Fiscului l-a intrebat pe vreun domn profesor, in special de liceu, din ce bani si-a cumparat o masina de zeci de mii de euro, nevestei si copiilor lui de asemenea, la care se adauga casa la munte, vacante in strainatate, etc. Pai, daca sunt salariile asa de mici, cum sa ti le permiti pe astea? De unde bani? Doar daca ai surse de venit nedeclarate. Evaziune fiscala am auzit ca se cheama fenomenul descris.

In fiecare an, rauri de bani negri se scurg din buzunarele disperate ale parintilor catre cele hulpave ale unor domni si doamne, meditatori profesionisti, care nu platesc nici un sfant la bugetul statului, dar care se plang oricui dispus sa asculte de salarizarea proasta din invatamant.

O sa fiu fiu dispus sa inghit „marile revendicari” cand acesti domni vor plati taxe si impozite la fel ca si mine. Pana atunci, n-ar strica putina restructurare si corelare de salarii pentru „fraierii” bagati in fata la mitinguri.