Ne-a parasit si Arthur Clarke

Anii adolescentei mele au fost anii cand am devorat literatura SF. Am inceput timid cu Jules Verne si o multime de carti SF sovietice scrise de autori al caror nume nu mi-l amintesc. In vremea aia am descoperit in podul casei bunicilor mai multe brosurele cu povestiri stiintifico-fantastice. Almanahul Anticipatia mi-a fost un tovaras grozav pana cand s-a stins, ignorat de masa de oameni flamanzi de stiri cu gaini care fac pui vii.

Dupa revolutie am fost fericit sa-i descopar pe maestrii Asimov, Clarke, Klein, Sheckley, Bradbury, AE van Vogt, Frank Herbert, Boris si Arkady Strugatki. I-am pus alaturi cu mandrie pe George Anania si Romulus Barbulescu. Tot atunci i-am descoperit printre impatimitii de SF pe Cristian Tudor Popescu si Bogdan Ficeac.

Aflu astazi ca Arthur Clarke ne-a parasit pentru totdeauna. Raman in urma viziunile lui extraordinare, aproape 100 de carti pe care le-a scris si exemplul unei pasiuni traite cu toata puterea vietii. Alatur cateva date despre parintele teoriei satelitilor geostationari, care au revolutionat lumea comunicatiilor.

Arthur Clarke s-a nascut in 1917 in Minhead, Somerset-Anglia si a absolvit Colegiul Regal din Londra, unde si-a obtinut cu distinctie diplomele in fizica si matematica. A fost presedintele Societatii Interplanetare Britanice, membru al Academiei de Astronautica, al Societatii Regale de Astronomie. In 1945 a lansat ideea satelitilor geostationari prin care DESCRIA IN DETALIU sistemul satelitilor geostationari utilizati astazi de retelele de comunicatii, idee pentru care a primit medalia de aur din partea Institutului Franklin si premiul Asociatiei Americane pentru Dezvoltare Stiintifica. In 1969 a primit premiul Oscar pentru cea mai celebra scriere a sa „O Odisee Spatiala”. Spre sfarsitul vietii Clarke s-a retras in Sri Lanka, tara sa adoptiva.

„In acest Univers se lasa noaptea. Umbrele se lungeau catre un est ce n-avea sa ma cunoasca alti zori. Dar altundeva, stelele erau inca tinere si lumina diminetii zabovea; si, intr-o buna zi, Omul urma sa porneasca iarasi pe drumul strabatut candva …” Arthur C. Clarke – Orasul si stelele