Marea Balacareala

Gaozar. Tiganca imputita. Tanar mafiot obraznic. Prostanac. Prosti. Batuti in cap.

Cu fata lui de om serios si responsabil Vasile Blaga l-a caracterizat ritos pe premierul Romaniei ca fiind batut in cap de soare. Multimea de aplaudaci din sala careia s-a adresat a izbucnit in aplauze furtunoase si chiote de incantare. Blaga a zambit greu sesizabil, incercand sa-si mascheze satisfactia marlaniei politice pliata perfect pe placul auditoriului. marlanie oferita pe post de raspuns politic unei alte marlanii, surprinzatoare, venita din partea premierului, ce pare ca imprumuta tot mai mult din comportamentul presedintelui tarii.

Privind catre acesti oameni, ce vor reclama curand abilitatea de a ne conduce din parlament, ma intreb daca sunt constienti de efectul pe care atitudinea lor il produce in masele largi de consumatori ai televiziunii. Ce poate sa invete poporul din asta? Ca argumentul intr-o discutie contradictorie trebuie sa fie cat mai marlanesc?

„Mai, animalule” rostit de Ion Iliescu a starnit valuri de indignare la vremea lui. Opinia publica i-a reprosat luni in sir presedintelui atitudinea lipsita de distinctie. Poporul a cerut echilibru si in vorbe, nu numai in fapte. Astazi, marlania tinde sa se transforme in deliciu. Votul popular a legitimat odata cu mandatul prezidential castigat de Basescu si mandatul mascarilor imprastiate la orice nivel politic? Sau, daca presedintele o declara lipsita de inteligenta pe o jurnalista, in finalul unei conferinte de presa sustinuta in inima politica a Europei, putem sa ne porcaim linistiti intre noi, ca argument al intelighentiei personale si triumfului asupra celuilalt?

Mi-e greu sa inteleg si schimbarea discursului premierului Tariceanu, care a incasat replici la limita grosolaniei ani de zile si a castigat mizand pe distinctie. Nu stiu cine il sfatuieste, dar simt ca poporul s-a cam plictisit de porcaieli. E drept ca nici scrobitii nu-i plac, insa atunci cand il urmaresc pe Plesu, oamenii se asteapta sa auda exprimari demne de un anume rang. Iar rangul unui premier e categoric mai sus de pragul cotetului. Si acolo ar fi bine sa ramana.