Familia Panduru – pompier din tata in fiu. Un nume predestinat sau un instinct innascut?!

De Ziua Pompierilor, un material despre traditie intr-o familie ai carei barbati se „joaca” cu focul… aparut in revista Pompierii Dobrogeni.

Un nume predestinat sau un instinct innascut?!
Familia Panduru – pompier din tata in fiu

in cadrul Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta „Dobrogea” al judetului Constanta, la fel ca si in alte inspectorate din tara, activeaza militari pentru care meseria de pompier este o traditie de familie. Crescuti in spirit cazon, multi dintre ei au dovedit ca sunt demni de haina militara: au luat in serios responsabilitatile meseriei si au urmat o cariera la care majoritatea tinerilor doar viseaza. Poate si faptul ca au crescut in aceasta mare familie a pompierilor a avut o influenta decisiva in alegerea profesiei, sau poate este vorba numai de un instinct inascut, de „o gena existenta in sange”…

Cu o cariera de invidiat dupa 35 de ani de activitate ca pompier, col. Ion Panduru, loctiitorul comandantului Grupului nr. 1 de Interventie Constanta Palas, se incadreaza in tiparul „pompier din tata in fiu”. Poate si cu un nume predestinat, sau poate descendent al pandurilor care au contribuit la scrierea unor pagini de istorie, ofiterul a acceptat provocarea de a vorbi despre copilaria petrecuta in cazarma pompierilor, acolo unde tatal sau isi servea cu demnitate semenii.

„Ma numesc Panduru A. Ion si sunt ofiter cu grad superior in cadrul Grupului I de Interventie al ISU „Dobrogea”. Toata copilaria si adolescenta le-am petrecut printre pompieri si asta pentru ca tatal meu, Panduru I. Alexandru, a avut aceasta meserie. A urmat cursurile scolii militare de subofiteri de la Oradea fiind repartizat la Sectia de Pompieri Lugoj, cu gradul de plutonier major. Ulterior, a fost transferat la Compania de Pompieri Sinaia, respectiv Pichetul Peles din cadrul Grupului de Pompieri Prahova. Aici, timp de zece ani a fost comandant de pluton si sef de pichet dupa care, pentru alti zece ani a fost instructor comandant pluton la Compania de Pompieri Caracal. in ultimii cinci ani de munca si-a desfasurat activitatea la Slatina, in cadrul Grupului de Pompieri Olt. in 1975 s-a pensionat pe caz de boala, decedand un an mai tarziu, la doar 47 de ani.

La vremea respectiva, pompierii erau mobilizati cu tot cu familii in casele din vecinatatea cazarmii, astfel ca eu ma uitam pe fereastra, din casa, direct in curtea unitatii. Aveam 5 – 6 ani si imi petreceam diminetile alergand cu militarii in jurul cazarmii din Sinaia. Nu o data am urcat in turnul de instructie sau m-am jucat langa tunurile de apa impreuna cu alti copii ai cadrelor. Anii au trecut si am ajuns la varsta la care trebuia sa am o meserie. Prima data m-am facut strungar, pana intr-o zi cand tata m-a intrebat daca vreau sa ma fac pompier. Mama s-a pus pe plans pentru ca era satula de perindatul tatei dintr-un judet in altul, insa in 1973 am sustinut examen la scoala de subofiteri a Ministerului de Interne – arma pompieri. Am fost declarat admis, devenind subofiter comandant pluton promotia 1975. Timp de 13 ani am lucrat pe functia de comandant de pluton, instructor si sef G.I.S. la Compania de Pompieri Constanta Oras apartinand Grupului de Pompieri al judetului Constanta. in 1985 am intrat la scoala de ofiteri, iar la absolvire, in 1988, am fost repartizat ca loctiitor comandant de subunitate, iar din 1990 am trecut la comanda aceleiasi companii. La 15 august 1995, printr-un ordin al ministrului de Interne, Grupul de Pompieri „Dobrogea” al judetului Constanta a devenit Brigada de Pompieri „Dobrogea”. Cu aceasta ocazie am fost promovat in functia sef de Stat Major la Batalionul I de Pomieri Constanta Palas, actualmente loctiitor comandant al Grupului I de Interventie Constanta Palas. in urma cu zece ani am absolvit si Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Politie „A. I. Cuza”, fiind licentiat cu diploma de Ofiter Jurist ¬specialitatea Drept Civil.

In toti acesti ani am lucrat numai pe interventie si am avut parte de numeroase misiuni dificile: incendii la rampa de combustibil, incendii cu victime carbonizate, iar mirosul de carne de om arsa nu il uiti vreodata. Totusi, Dumnezeu m-a ferit de incidente nefericite. Mi-au fost parlite sprincenele si parul de cateva ori, dar atat.

Traditia meseriei de pompier nu se opreste insa la mine. Fiul meu, Panduru I. Razvan Dragos, a satisfacut stagiul militar la pompieri, fiind trecut in corpul subofiterilor cu gradul de sergent major – din M.A.B.C. Actualmente este ofiter III la Statia de Pompieri Tuzla din cadrul Grupului II de Interventie Port Constanta si practic e abia la inceputul carierei de pompier militar.

Ar fi multe de spus dupa o viata de pompier. La ora actuala sunt cel mai in varsta cadru al inspectoratului. Poate ca de asta unii colegi si prieteni imi spun: «NASULE ESTI DE PE TIMPUL LUI PAVEL ZAGANESCU»”.

A consemnat sg.maj. Paula Anghel