Desi e bine ” sa te temi de greci, atunci cand iti fac cadouri”, ei bine …

O granita rupe in doua casa unei familii sarace. De undeva, de aiurea, nu conteaza. Diplomatii comunica aceasta intamplare ca o consecinta a evolutiei istoriei. Ori, cu fortele istoriei nu te joci. Viata familiei a carei casa este retezata de granita se transforma intr-un cosmar, intr-o culme a bizareriei.

O parabola contruita de un grup de studenti la actorie. As fi tentat sa spun ca nu-i chiar realitatea, dar istoria, ce fatalitate!, arata ca se intampla si s-a intamplat. Iar granita si traiul bulversat/bulversant al unei familii oarecare reflecta efectele deciziilor obtuze pe care deseori politicienii le impun, impotriva logicii firesti. Din pacate, in sala de teatru am numarat 2-3 politicieni. Mda …

In seara in care, pentru a-si uda florile, o familie oarecare, dintr-o tara oarecare, avea nevoie de pasaport, la Constanta ningea. O ninsoare frumoasa, de poveste, cu fulgi mari si calzi. Da, calzi. Un politician a daruit o piesa de teatru si, involuntar, o plimbare printr-o ninsoare de vis. Asta imi reaminteste de un pasaj din „Shogunul” lui Clavel in care un nobil japonez ii ofera vasalului sau un rasarit de soare. Un astfel de cadou spune ceva despre omul care il face. Cel putin asa sper …

In acest moment nu sunt sigur ca i-as dori Mariei Stavrositu sa castige. Poate i-as dori sa stea acasa, pentru a-i invata pe oameni ca politica inseamna si altceva decat a imparti sacosi …