De la zero

Sa iei totul de la zero!

Am auzit de multe ori expresia asta, dar nu m-am gandit pana acum ce inteles sta in cuvinte. Ce inseamna, de fapt, sa te opresti undeva, intr-o statie din viata ta, sa renunti la continuitatea drumului proiectat in fata de ce ai facut pana in clipa prezenta, si sa te urci in alt tren care tocmai pleaca din neprevazutul unui “capat de linie”. More…

Risc si fler, pierzanie si speranta, infricosatoare senzatie de aruncat cu fruntea incinsa in apele tulburi care intorc vartejurile destinului. Destin pe care nu-l vezi, dar il simti cum te priveste in fata cu ranjet de rechin ce-ti miroase spaima.
“Sa iei totul de la zero” mi se pare a fi posibilitatea de a sfida oferta si a forta nasterea ta a doua oara, dupa alegerea proprie. Pierzi tot, castigi tot… Singura “chestie” concreta este persoana ta.

Subiectul este provocator desigur, ideea coace teorii pe cat de interesante, pe atat de izolate de realitate. Cu totii putem sa vorbim despre ipoteza ruperii in doua a acestei pisicii cu o singura viata care e chiar… viata fiecaruia, dar toata implicarea pe subiect ramane la nivelul de discurs. Dumneavoastra, cati oameni care sa fi luat totul de la zero cunoasteti? Personal, ati fost vreo secunda atat de aproape de aceasta posibilitate incat sa va tremure genunchii fara sa stiti daca e nerabdare sau spaima?
In vest, viata – fie ea profesionala, amoroasa, de familie – repornita de la zero este una din trambulinele spre visul american. Cutare actor a renuntat la tot ce avea si a plecat spre o alta tara, unde mai intai a dormit pe cartoane si a carat marfa cu spatele, iar apoi a apucat gloria de coada si a invartit cu ea pana s-a acoperit de bani, Oscaruri, starlete. Cenusareasa in varianta de hip-hop.

La romani, insa, luatul de la zero ramane cu diagnostic de inconstienta, accident, disperare, depravare, chiar nebunie. Asta poate deoarece, ca popor, nu credem in aventura vrejului de fasole, ci mai degraba in inertia iederei pe zidul unde s-a nimerit.
Dintre cei care au luat-o (la toate capitolele sau doar pe o anume directie) de la zero, in mod voluntar sau voit… accidental, imi vin in minte atat amaratii care si-au jucat casele si tot ce aveau la Caritas, cat si flamanzii ce si-au pus traista in bat si au ajuns in Spania, sa faca cheag pentru a incepe o altfel de viata, una mai buna. In ambele cazuri, nu e vorba de curaj, ci mai degraba ori de lacomie fara creier, ori de saracie lucie si disperare crunta.
Totusi, dincolo de vise si saracie, “a o lua de la zero” mai deschide o usa, cea pe care o pot trece numai oamenii care simt cum isi ascute timpul cutitele pe ei, care nu suporta sa traiasca ca ambalaj. Este vorba despre cei care au realizat ca viata pe care o duceau nu era a lor, asa ca au renuntat la tot si au reinceput sa traiasca – altcumva, altundeva, facand altceva.
Pana la urma, intre a fi spectator in propria viata si a face tu insuti spectacolul exista un zero. Si de aici poate incepe nebunia. Sau aventura…