Aproape 2 milioane de Constantini si Elene

Aproape 2 milioane de romani isi sarbatoresc astazi ziua numelui, de Sfintii Constantin si Elena. Constantin si Costica sunt in jur de 1,2 milioane, iar Elenele doar 660.000.
La multi ani tuturor!

Nascut din parinti nobili, imparatul Constantius Chlorus si Elena, Constantin cel Mare a fost un om providential pentru Biserica crestina, mai ales dupa anul 312, cand – inaintea unei lupte decisive cu rivalul sau la tron, Maxentiu – s-a produs convertirea sa.

Istoricii bisericesti Eusebiu de Cezareea si Lactantiu afirma ca in ajunul bataliei de la Pons Milvius (Podul Vulturului) din 28 Octombrie 312, contra lui Maxentiu, Constantin a vazut pe cer, ziua, o cruce luminoasa, deasupra soarelui, cu inscriptia „in hoc signo vinces” (prin acest semn vei invinge).

Noaptea, in vis, i s-a aratat Mantuitorul cerandu-i sa puna pe steagurile armatei sale sfanta Cruce, ca semn protector in lupte. Steagul cu monograma crestina s-a numit labarum.

Victoria miraculoasa a armatei sale de numai 20 000 de soldati, contra celei lui Maxentiu, de 150 000 de soldati, Constantin a considerat-o ca ajutor de la Dumnezeu. Dovada acestei convingeri a lui Constantin in ajutorul divin este inscriptia de pe Arcul lui Constantin din Roma, pastrat pana astazi, prin care marturiseste ca a castigat lupta „instinctu divinitatis” (prin inspiratie divina).
Apoi i-a marturisit lui Eusebiu, sub juramant, ca semnele care i s-au aratat l-au facut sa treaca de partea crestinilor, el fiind mai inainte, ca si tatal sau, adept al cultului lui Sol Invictus (Soarele Nebiruit – cult cu origini orientale).

In ianuarie 313, imparatul Constantin cel Mare da Edictul de la Milan, numit atunci Mediolanum, prin care crestinismul devine „religio licita”, adica religie permisa, la fel cu celelalte religii din imperiu. Mai mult, convins de valoarea religioasa si morala a crestinismului, l-a recomandat tuturor. Nu l-a declarat religie de stat – cum gresit se afirma uneori, acest lucru facandu-l mai tarziu imparatul Teodosie cel Mare, in anul 380.
Politica religioasa a imparatului Constantin cel Mare a fost marcata de cateva evenimente deosebite : Edictul de la Milan din 313, infrangerea lui Liciniu in 323, convocarea Sinodului I Ecumenic din 325, alegerea unei noi capitale (Constantinopolis, fostul oras trac Bizant) in 330 etc.

Prin Edictul de la Milan din anul 313, Constantin devine protector al crestinismului. Ia masuri in favoarea Bisericii crestine, scuteste pe preoti de obligatia functiilor municipale si le acorda subventii. inlatura din legile penale pedepsele contrare spiritului crestin (rastignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea sau arderea cu fierul rosu). imbunatateste tratamentul in inchisori, usureaza eliberarea sclavilor acordand episcopilor si preotilor dreptul de a-i declara liberi in biserici. Protejeaza prin lege pe saraci, orfani si vaduve. Modifica legislatia privind casatoria, ingreuneaza divortul, pedepseste adulterul. Atribuie bisericii crestine casele imperiale de judecata („basilikos ikia”), care vor purta in continuare numele de basilici, nume pastrat in limba romana sub termenul de biserica.
imparatul Constantin cel Mare a generalizat in 321 Duminica drept zi de odihna in imperiu, sarbatoarea saptamanala a crestinilor, cand soldatii asistau la slujbe.

Constantin cel Mare a murit in Duminica Rusaliilor, la 22 Mai 337, si a fost imormantat in biserica Sf. Apostoli din Constantinopol, ctitoria sa.
Pentru meritele si serviciile aduse crestinismului,Biserica l-a cinstit in mod deosebit, trecandu-l in randul sfintilor, impreuna cu mama sa, Elena, si numindu-l „cel intocmai cu Apostolii”, atribuindu-i cu intelepciunea lui Solomon si blandetea lui David.