Rythmes & devenire – o seară francofonă la Constanța

Am primit invitația la acest spectacol cu o curiozitate discretă, dar fără așteptări foarte mari. Îmi imaginam, mai degrabă, încă un eveniment festiv dedicat Francofoniei, corect în intenție și previzibil în rezultat. Tocmai de aceea, ceea ce s-a întâmplat pe scena Teatrului de Stat Constanța a avut, pentru mine, un efect cu atât mai surprinzător.

„Rythmes et rimes de la francophonie”, prezentat ieri seară (joi, 19 martie a.c.) la Teatrul de Stat Constanța, în parteneriat cu Alianța Franceză Constanța, cu ocazia Ziua Internațională a Francofoniei, se înscrie, din punctul meu de vedere, în acea categorie a momentelor care depășesc convenția. Într-un context în care se vorbește tot mai des despre repere care se clatină și despre criterii valorice tot mai fluide, ceea ce s-a văzut pe scenă a avut ceva neașteptat de clar și de așezat. A funcționat ca un contraexemplu nu foarte previzibil, dar convingător. Nu a fost doar un spectacol festiv, bifat corect, ci o construcție coerentă, în care rigoarea artistică și autenticitatea s-au simțit constant, dincolo de orice ornament, de la un capăt la altul.

Coordonarea spectacolului semnată de Erwin Șimșensohn s-a distins printr-un profesionalism dublat de un evident simț didactic. Nu este puțin lucru să aduci laolaltă adolescenți și tineri, proveniți din medii educaționale diferite, într-o formulă scenică unitară și vie. Și totuși, acest lucru s-a realizat frumos. Foarte frumos. Totul a avut o logică internă, o disciplină a scenei care nu s-a văzut, dar s-a simțit. Într-o oarecare măsură surprinzător, înțelegând că pentru asamblarea spectacolului, cu toate componentele sale, a existat un timp mai limitat decât ar fi fost necesar. Dar, deasupra a tot, tinerii au fost, în mod sigur, cea mai frumoasă surpriză. Fără ezitări vizibile, fără acel aer de „exercițiu școlar”, au ocupat scena cu o siguranță firească. Au intrat și au ieșit din spațiul scenic cu naturalețe, au folosit lumina, ritmul și tranzițiile spectacolului fără stinghereală, într-un mod care nu a lăsat loc senzației de amatorism. A fost, evident, rezultatul unei munci serioase și bine ghidate. Pe scena Teatrului de Stat Constanța, „Rythmes et rimes de la francophonie” a reușit să facă un lucru esențial: a transformat limba franceză din obiect de studiu într-un instrument viu de expresie artistică. Mai important însă, a pus în lumină o generație care, atunci când este îndrumată cu exigență și inteligență, reușește să depășească, uneori surprinzător de firesc, așteptările obișnuite.

Un moment care mi-a rămas în minte (și am să numesc doar unul, pentru că altfel ar fi necesar să-i enumăr pe aproape toți) este cel al lui David Andrei, elev al Liceului Agricol Poarta Albă. A interpretat piesa „Voila” cu o simplitate care nu a exclus profunzimea: echilibru, control și bucuria de a fi pe scenă. A fost unul dintre acele momente în care tehnica a devenit secundară, iar ceea ce a rămas a fost  prezența; prezența micului mare solist. Și, în astfel de clipe, s-a simțit limpede că drumul băiatului nu este o ipoteză, ci este deja o direcție.

Legat de „Rythmes et rimes de la francophonie” și de experiența personală a vizionării altor spectacole cu elevi, mi se pare important de remarcat un lucru: absența acelui compromis, destul de frecvent altădată, în care simpla participare era suficientă, o datorie a unității de învățământ ce trebuia onorată cumva (uneori la pachet cu numirea unor elevi selectați în funcție de mai multe… criterii). De această dată, criteriul valorii a devenit vizibil. Mulți dintre acești tineri nu par doar trecători pe scenă, ci deja angajați pe un drum care se conturează clar în fața lor.

Per ansamblu, în spectacolul prezentat pentru “Ziua Internațională a Francofoniei”, limba franceză nu a fost un pretext, ci un limbaj artistic real. Iar dincolo de toate, rămâne senzația că nu am asistat doar la un eveniment reușit, ci la câteva începuturi care merită urmărite cu atenție și încredere.
În fond, ceea ce rămâne după stingerea luminilor nu este doar memoria unui spectacol bine realizat, ci impresia unei energii care continuă să te însoțească după ce reflectoarele s-au stins. Iar în acest caz, cu protagoniști foarte tineri, scena nu a fost doar un loc de trecere, ci un spațiu în care viitorul a avut, pentru câteva clipe, curajul să devină vizibil.
Protagoniștii spectacolului – copii, adolescenți și tineri – au reprezentat mai multe instituții de învățământ constănțene, diverse ca profil: Liceul „Anghel Saligny” Cernavodă, Liceul Teoretic „Ovidius” Constanța, Liceul Agricol Poarta Albă, Facultatea de Litere a Universității „Ovidius” din Constanța, Colegiul Național de Arte „Regina Maria” Constanța, Liceul Teoretic „Nicolae Bălcescu” Medgidia, Colegiul Național Pedagogic „Constantin Brătescu” Constanța, Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Cuvios Dionisie Exiguul” Constanța, Școala Gimnazială nr. 33 „Anghel Saligny” Constanța, Liceul Teoretic „George Călinescu” Constanța, Liceul „Carmen Sylva” Eforie și Liceul Tehnologic „Ion Podaru” Ovidiu.