O statuetă RARĂ a Zeului Morții liniștite, Thanatos, descoperită la Palazu Mare

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța prezintă publicului, în expoziția virtuală a lunii mai o piesă deosebită: o statuetă din fildeș, descoperită la Palazu Mare și care îl înfățișează pe Thanatos, zeul morții liniștite din mitologia greacă și romană.

Realizată cu o migală impresionantă, statueta datează din perioada romană (secolul al III-lea p. Chr.) și ilustrează influența profundă a culturii elenistice asupra provinciei romane Moesia Inferior. Thanatos este înfățișat într-o ipostază clasică, întruchipând calmul și solemnitatea trecerii în neființă, elemente definitorii ale concepției antice despre moarte.   

Descoperirea acestei statuete la Palazu Mare, un sit arheologic important din proximitatea Constanței (așezare rurală), oferă o valoroasă perspectivă asupra vieții spirituale și a sincretismului religios din Dobrogea antică. Statueta a fost găsită într-un context domestic, respectiv în interiorul unui cuptor, aflat în apropierea unei case romane. Din păcate, statueta este incompletă, lipsesc mâna stângă, anumite părți ale picioarelor precum și aripile de pe spatele zeității.

Thanatos, Zeul Morții liniștite

Thanatos nu joacă un rol foarte important în mitologia greacă. El a fost printre prima generație de zei. La fel ca multe dintre ființele primordiale, mama sa, Nyx, zeița Nopții și tatăl său, Erebus, zeul Întunericului, sunt adesea considerați ca reprezentând mai degrabă concepte decât figuri fizice.
Cu toate acestea, Thanatos este oarecum o excepție. El poate fi văzut făcând câteva apariții rare în operele de artă grecească timpurie. El apare adesea ca un bărbat cu aripi purtând o mantie întunecată. Uneori, este reprezentat ținând în mână o coasă – o figură care seamănă cu ceea ce noi considerăm astăzi a fi Moartea.

Atunci când zeitățile sunt asociate cu moartea, se presupune adesea că sunt malefice. Teama de moarte și de inevitabil este motivul pentru care aceste figuri sunt demonizate. Dar majoritatea acestor zeități, inclusiv Thanatos, sunt departe de a fi malefice. Thanatos era considerat spiritul morții non-violente, cunoscut pentru atingerea sa blândă, similară cu cea a fratelui său Hypnos, zeitatea primordială a Somnului.

Sora lui Thanatos, Keres, spiritul primordial al măcelului și al bolii, era sora lui Thanatos, care este adesea văzută ca o figură însetată de sânge și obsedantă. Ceilalți frați ai lui Thanatos sunt la fel de puternici: Eris, zeița Luptei, Nemesis, zeița Răzbunării, Apate, zeița Înșelăciunii și Charon, barcagiul Lumii de Jos.

Atunci când își îndeplinește îndatoririle, la fel ca și Hades, Thanatos este imparțial și nediscriminatoriu, motiv pentru care a fost urât atât de oameni, cât și de zei. În ochii lui, moartea nu putea fi negociată, iar el era nemilos cu cei cărora le venise vremea. Cu toate acestea, atingerea sa cu moartea era rapidă și nedureroasă.

În mitologia greacă, Thanatos joacă un rol important în trei povești esențiale:

Thanatos și Sarpedon

Thanatos este cel mai frecvent asociat cu un eveniment care a avut loc în războiul troian. În timpul uneia dintre bătălii, fiul lui Zeus, semizeul Sarpedon, a fost ucis în timp ce lupta pentru Troia. Sarpedon a fost un aliat al troienilor și a luptat cu înverșunare până în ultimul an al războiului, când Patroclu l-a ucis.

În ciuda faptului că a fost responsabil pentru organizarea războiului, Zeus a deplâns moartea fiului său. El a refuzat să lase ca trupul său să fie dezonorat pe câmpul de luptă.

Zeus i-a ordonat lui Apollo să meargă pe câmpul de luptă și să recupereze trupul mort al lui Sarpedon. Apollo a dat apoi trupul lui Thanatos și fratelui său, Hypnos. Împreună au cărat trupul de pe frontul de luptă până în Lycia, patria lui Sarpedon, pentru o înmormântare adecvată a eroului.

Thanatos a acceptat această sarcină, nu pentru că era un ordin de la Zeus, ci pentru că onorarea morții era datoria sa solemnă.

Thanatos și Sisif

Regele din Corint, Sisif, era cunoscut pentru viclenia și șiretenia sa. Dezvăluirea secretelor zeilor l-a înfuriat pe Zeus și a fost pedepsit.

Lui Thanatos i s-a ordonat să-l ducă pe rege în Lumea de Dincolo și să-l înlănțuie acolo, deoarece timpul său printre cei vii a ajuns la sfârșit. Când cei doi au ajuns în Lumea de Dincolo, regele i-a cerut lui Thanatos să-i demonstreze cum funcționează lanțurile.

Thanatos a fost suficient de milostiv pentru a-i acorda regelui ultima sa cerere, dar Sisif a profitat de ocazie, prinzându-l pe Thanatos în propriile lanțuri și scăpând de moarte. Cu Thanatos legat în Lumea de Dincolo, nimeni de pe Pământ nu mai putea muri. Acest lucru l-a înfuriat pe zeul Ares, zeul războiului, care s-a întrebat la ce bun războiul dacă adversarii săi nu puteau fi uciși.

Prin urmare, Ares a intervenit, călătorind în Lumea de Dincolo pentru a-l elibera pe Thanatos și predându-l pe regele Sisif.

Această poveste arată că Thanatos nu este rău; el a dat dovadă de compasiune față de rege. Dar, în schimb, a fost păcălit. Prin urmare, putem considera această compasiune ca fiind fie punctul său forte, fie punctul său slab.

Thanatos și Hercule

Thanatos a avut, de asemenea, o scurtă confruntare cu eroul Hercule. După ce Sisif a arătat că zeul morții poate fi păcălit, Hercule a dovedit că și el poate fi învins.

Când Alceste și Admetus s-au căsătorit, Admetus, beat, nu a reușit să ofere sacrificiu zeiței animalelor sălbatice, Artemis. Zeița furioasă i-a pus șerpi în pat și l-a ucis. Apollo, care îl slujea pe Admetus în acea perioadă, a văzut ce s-a întâmplat și, cu ajutorul sorții, a reușit să-l salveze.

Cu toate acestea, acum, exista un loc gol în Lumea de Jos care trebuia umplut. Fiind soția iubitoare și loială, Alcestis a făcut un pas înainte și s-a oferit voluntară pentru a-i lua locul și a muri. La înmormântarea ei, Hercule s-a înfuriat și a decis să se aventureze în Lumea de Dincolo și să încerce să o salveze.

Hercule s-a luptat cu Thanatos și în cele din urmă a reușit să-l învingă. Zeul Morții a fost apoi forțat să o elibereze pe Alcestis. Chiar dacă răsturnarea de situație l-a înfuriat, Thanatos a considerat că Hercule a luptat și a învins pe bună dreptate și i-a lăsat să plece.

Surse: MINAC (Bibliografie: Covacef, Z., Thanatos – simbol al nemuririi în arta funerară din Scythia Minor, Peuce 6, 1977, pp. 191–197. Petcu-Levei I., Petcu R., An ivory statuette depicting the god Thanatos discovered near Tomis (Moesia Inferior), Dissertationes Archaeologicae 3.12, 2024, pp. 333–342.)
SYMBOLSAGE – Thanatos – Personified Greek God of Death