A doua sâmbătă cu istorie și descoperire de tradiții culinare locale a „Festivalului cetăților antice dobrogene“, inițiat de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța și implementat cu sprijinul asociației Obsidian, s-a desfășurat la cetatea Histria, cel mai vechi oraș atestat oficial, din spațiul românesc.
Rețeta unei după-amieze reușite a fost relativ simplă: o plimbare plăcută prin cetatea Histria, în compania celui mai bun ghid al sitului arheologic, istoricul George Stan, o experiență în compania unuia din arheologii care scormonesc țărâna cetății cu scopul declarat de a-i descoperi toate secretele, arheolog care a explicat – pe scurt – cum se desfășoară o săpătură de specialitate, o masă gustoasă de pește – ingredientul local numărul 1, un scurt moment de teatru antic și un spectacol de dansuri tradiționale grecești.
Pasionații de istorie au avut parte și de un colț al cărților de și despre istorie oferite gratuit de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.
Această tresărire de orgoliu a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța mă surprinde plăcut, chiar dacă nu mi-e clar care este scopul urmărit deechipa care a muncit și va munci, în continuare, la organizarea „Festivalului cetăților antice dobrogene“, fiindcă mai sunt încă trei locații ce vor fi puse în centrul unor manifestări culturale. Ceea ce contează este că am văzut entuziasm la istoricul Delia Cornea, coordonatorul festivalului din partea MINAC, și foarte mult potențial de dezvoltare, atât pe linie educațională, cât și în segementul de promovare turistică.
Cetatea Histria
Histria a fost întemeiată de coloniștii greci din Milet în jurul anului 657 î.Hr. (după istoricul Eusebiu din Cezareea) sau 630 î.Hr. (după Skymnos), ca port la Marea Neagră și distrusă prin secolul al VII-lea d.Hr. de o coaliție de invadatori avaro-slavi.
Situată odinioară într-un golf marin, astăzi lacul Sinoe, nu departe de gurile Dunării, fluviu de care și-a legat existența, cetatea histrienilor a contribuit decisiv timp de 14 veacuri la definirea unui spațiu de interculturalitate în nord-vestul Pontului Euxin.
În cei peste 100 de ani de cercetări arheologice sistematice, au fost realizate numeroase și importante descoperiri, precum: ziduri de incintă din toate perioadele antice, de la cea arhaică la cea romană târzie, necropola tumulară din epoca greacă, unde au fost identificați circa 1000 de tumuli, zona sacră grecească, cu câteva dintre monumentele de cult care o compuneau, adică patru temple (de exemplu templul lui Zeus, templul Afroditei), numeroase altare și baze votive; diverse cartiere civile, fie cu locuințe modeste, cum sunt cele din perioada arhaică, descoperite pe așa-numitul „Platou”, în partea de vest a cetății, fie cu străzi și case somptuoase, începând cu sfârșitul perioadei clasice și ajungând la un cartier rezidențial bine conservat (Domus), situat pe acropola cetății; două edificii termale; șase basilici paleocreștine, situate atât în interiorul (episcopală, cu criptă sau „Florescu”, „Pârvan”), cât și în exteriorul cetății romane târzii, edificii de cult creștine, dintre care se remarcă, prin planul său cu transept și sculptura arhitecturală din marmoră de import, basilica episcopală; necropola plană din epoca romană târzie din zona Basilicii extra muros; așezări și necropole aflate în teritoriul histrian, aparținând diferitelor epoci (Istria Pod, Istria Bent, Nuntași, Tariverde, Fântânele, Sinoe). Pe lângă monumentele amintite, micile descoperiri (inscripții, sculpturi, fragmente arhitecturale, ceramică, monede) conturează imaginea uneia dintre cele mai prospere cetăți greco-romane din Pont. Atât cele 15 volume monografice apărute în ultimii 50 de ani, cât și nenumăratele studii publicate în reviste și volume de prestigiu, oferă mărturie în acest sens. Toate acestea au făcut ca Histria să fie considerată șantier-pilot în studiul Antichității din zona Mării Negre și totodată un important șantier-școală pentru arheologia românească clasică.
Sursa: minac.ro
![](https://ctnl.ro/wp-content/uploads/2023/08/POVESTILE-MARII-NEGRE.jpg")
