Muzeele Dobrogei: HIMERA APEI, fantastica sculptură din Muzeul de artă de la Topalu

În cochet-fabulosul muzeu de artă din Topalu, satul pe malul Dunării ars de soarele dobrogean, cel mai mare muzeu rural de artă din Europa, Muzeul „Dinu și Sevasta Vintilă”, de cum ai pășit în a patra cameră, descoperi HIMERA APEI, una din marile creații ale sculptorului Dimitrie Paciurea, cel supranumit de criticii de artă din România „Luchianul sculpturii românești”, care, alături de Constantin Brâncuși, este considerat drept una din figurile cele mai atipice din arta românească, el fiind și cel mai important sculptor național român din prima jumătate a secolului al XX-lea.

Artistul a văzut lumina zilei la București, pe 1 noiembrie 1873, într-o familie relativ înstărită, tatăl său, Alecu Paciurea fiind funcționar, urmaș al unor mari proprietari de moșii scăpătați, iar mama, Ioana Paciurea, fiica unui mic boier din Oltenia.
După școala primară, liceul, pe care Dimitrie nu l-a terminat din motive financiare, iar familia l-a înscris la Școala de Arte și Meserii, unde a absolvit la secția de sculptură, cu mari merite, ceea ce a determinat conducerea școlii să insiste pentru acordarea unei burse guvernamentale pentru continuarea studiilor în străinătate. Bursa de studii era un ajutor financiar timp de patru ani, în valoare de 300 lei lunar, echivalentul a 300 franci elvețieni aur, ce a fost acordată lui Paciurea pentru a se perfecționa în arta desenului ornamental, sculpturii și modelajului. În contract se stipula obligația bursierului de a face studii la Școala de arte decorative, industriale și frumoase arte, dar și obligativitatea sa de a se înscrie la un atelier al unui artist remarcabil de la Paris. Astfel, a urmat cursurile Școlii de Belle-arte de la Paris, unde i-a avut ca profesori pe Gabriel-Jules Thomas și pe Jean Antonin Injalbert.
Începând din 1909, a fost profesor de sculptură la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti.

Portretistica a fost pentru Paciurea un gen preferat. Portretele pe care le-a realizat mai ales în perioada 1906-1907 au fost caracterizate de o profunzime a analizei psihologice, precum și de o lipsă de convenționalism. Critica de artă a timpului a remarcat nu numai capacitatea sculptorului de analiză, dar și modelajul pasional pe care l-a preluat de la Auguste Rodin. Chiar dacă nu a lucrat în atelierul maestrului francez, Paciurea a asimilat principiile acestuia – modelajul spontan și cultul fragmentului.

”Nici un alt artist român nu a reușit să transpună în bronz, marmură sau gips, complexul de stări sufletești de care este capabilă o ființă umană și nu a putut reda prin materie o forță atât de mare de sugestie. Căutările artistice ale lui Dimitrie Paciurea au avut ca izvor de manifestare lumea interioară a individului. Folosindu-se de simbolurile poeziei lui Mihai Eminescu, totul a prins contur în opera pe care a realizat-o. Lucrările lui Paciurea sunt niște emanații ale propriului inconștient, niște hibrizi care sunt de departe cele mai fascinante și mai misterioase înfățișări din sculptura din România.” – Ioana Vlasiu

Angoasele, căutările și interogațiile sale plastice s-au materializat într-un alt tip de forme. În preajma anului 1917, Paciurea a descoperit frumusețea și forma expresivă în corpurile contorsionate de durere și le-a înfățișat în forme fluide, exploatate atât în desen cât și în sculptură, în nuduri și în himere.
Cea mai importantă parte a creaţiei sale o reprezintă SERIA HIMERELOR, lucrări de artă fantastică, fascinante, originale, seducătoare şi fără îndoială deschizătoare de noi direcţii în sculptura românească. S-a spus că, odată cu Himerele sale, Paciurea a inovat si chiar a împins expresionismul spre o dimensiune magică.

„Dimitrie Paciurea este unul din puținii artiști români cu conștiința tragică a dezintegrării insului din lume, devenită laitmotiv al muzicii proprii, substrat de amărăciune al experiențelor ce se vor ipostazia într-o mitologie personală lacerantă, de ecorșeu viu. Viziunea lui este modernă, pentru că e de tipul sfâșierii interioare a insului, ce-și poartă Hybris-ul, vina tragică, în însăși conștiința sa. Evident, totul se explică biografic și istoric, și totul se traduce lingvistic prin unele metafore plastice, pe care am încercat într-o măsură să le elucidăm, ca pe niște simboluri vizuale, semne prognostice ale unui stil personal, definitorii însă și pentru o epocă.” – Ion Frunzetti

Dimitrie Paciurea a fost deschizător de drumuri pentru importanţi artişti români, precum Ion Irimescu , Oscar Han, Gheorghe Anghel, Romulus Ladea sau Ion Jalea.

Muzeul de Artă Constanța
În comuna Topalu, situată pe malul Dunării, într-o zonă pitorească din județul Constanța, la doar 7 km de Cetatea Capidava, se găsește cel mai mare muzeu rural de artă din Europa – Muzeul „Dinu și Sevasta Vintilă”. Instituția găzduiește cea mai impresionantă colecție de artă din mediul rural românesc, formată din 228 de opere de pictură, grafică și sculptură, pe care doctorul Gheorghe Vintilă le-a donat comunității, în anul 1960. Muzeul este amenajat în casa părintească a răposatului medic – părinții acestuia fiind primii învățători ai comunei și cei care au construit și prima școală aici, pe care el a donat-o, cu toată colecția de lucrări de artă strânsă de-a lungul vieții, în memoria părinților, comunei sale natale. Lucrările aflate în colecție poartă semnături ale celor mai valoroși artiști din spațiul românesc, printre care Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Octav Băncilă, Theodor Pallady, Gheorghe Petraşcu, Nicolae Tonitza, Nicolae Dărăscu, Jean Alexandru Steriadi, Camil Ressu, Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Dimitrie Paciurea, Oscar Han.Supranumit de criticii de artă din România drept „Luchianul sculpturii românești”, alături de Constantin Brâncuși, Dimitrie Paciurea este una din figurile cele mai atipice din arta românească, el fiind și cel mai important sculptor național român din prima jumătate a secolului al XX-lea.