CETĂȚEANUL COMAN: Glykon a ieșit din Muzeu fiindcă așa au vrut mușchii directorului

În cele din urmă, chinuit, sub presiunea Legii 544 privind accesul la informațiile publice, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC), prin semnătura directorului său vremelnic, domnul Aurel Mototolea, a răspuns la întrebările pe care le-am tot repetat în spațiul public, cu privirea la scoaterea din muzeu ziua ”ca hoții” a celui mai important artefact al MINAC, simbolul orașului, unicat la nivel mondial.

Vă reamintesc solicitările, așa cum au fost ele formulate în solicitarea în baza legii privind accesul la informațiile de interes public:

1. Solicităm să ne informați care a fost poziția membrilor Consiliului de Administrație/Științific al Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța în ceea ce privește scoaterea simbolului orașului Constanța, Șarpele Glykon din expoziția permanentă a muzeului și deplasarea sa în afara muzeului și graniței României. În sensul acesta solicităm punerea la dispoziție a unei copii electronice a procesului verbal al ședinței Consiliului de Administrație/Științific privind subiectul precizat.

2. Solicităm să ne informați ce valoare are polița de asigurare pentru Șarpele Glykon, cu cine a fost semnată și când. În sensul acesta solicităm punerea la dispoziție a unei copii electronice a poliței privind subiectul precizat.

Din răspunsul MINAC reiese că șase membri ai Consiliului Științific al Minac s-au opus plecării șarpelui Glykon și numai unul singur a considerat că valorosul artefact poate fi împrumutat. Între cei șase membri care au fost împotrivă s-a numărat și fostul director al Muzeului, Gabriel Custurea, cel care, în 2014, refuza o solicitare venind din China explicând pentru Digi 24 că „Nu dăm şarpele, brandul nostru, Glykon. este brandul muzeului, este unicat şi chiar nu am putut să ne despărţim de el pentru că, totuşi, muzeul constănţean, dacă este cunoscut prin ceva, este cunoscut prin acest şarpe”. De altfel, Custurea a respectat votul Consiliului Științific, din care făcea parte, la acel moment regretata Zaharia Zizi Covacef, cercetător ştiinţific MINAC, care a declarat la rândul ei că piesa „E compactă, e şi greu de transportat dar îmi este mai aleasă să nu i se întâmple ceva. Se poate scăpa, nu neapărat voit, dar nu trimiți o piesă unică”.

În 2021, însă, pe proaspătul director Aurel Mototolea, împins pe scaun de noua putere politică, l-a durut fix în cur de poziția Consiliului Științific al MINAC și de opiniile exprimate de colegii săi și, folosindu-se de prevederile unei legi pe care o invocă și în răspunsul trimis la redacție, a decis de capul său să scoată șarpele Glykon din Muzeu și să-l trimită la Madrid. Faptele lui Motolea par, totuși la marginea legii, din moment ce transferul s-a făcut în mare taină, fără ca opinia publică să fie informată cu privire la această chestiune, care a ieșit la iveală abia după ce am primit informații specifice din… București. Mai mult, strâns cu ușa, Mototolea a convocat o conferință de presă în care, culmea penibilului a început să prezinte ziariștilor în ce cutii frumoase și potrivite au ambalat piesele muzeului, inclusiv șarpele Glykon, s-a scuzat că n-a putut să editeze un filmuleț frumos, dar n-a scos nici un sunet cu privire la condițiile în care a fost scos artefactul din clădirea muzeului.

Să punctăm faptul că membrii Consiliului Științific al MINAC au propus ceea ce și eu personal solicit de ani de zile, respectiv constituirea unei expoziții cu reproduceri autorizate ale celor mai importante piese, care ar putea fi folosite fără nici o problemă în practica împrumuturilor între muzee. Dacă această soluție era o problemă în urmă cu 20 de ani, astăzi, tehnica de reproducere 3D cu ajutorul noilor generații de imprimante transformă procesul într-unul facil din toate punctele de vedere, inclusiv financiar.

Cât privește asigurarea fără de care nici o piesă din patrimoniul Muzeului nu are voie să părăsească imobilul instituției, managerul Mototolea face trimitere la contractul de împrumut dintre MINAC și Muzeul Național de Istorie a României (MNIR), nefiind în stare să producă nici o hârtie pe care să fie scris clar, fără echivoc ce se întâmplă dacă Șarpele Glykon este deteriorat, pierdut, furat. Deși încearcă să se ascundă pe după hârtii, tipul acesta de atitudine îmi este cunoscut și se numește slugărnicie, în sensul respectării unui ordin venit din altă parte cu credința oarbă că executantului nu i se poate întâmpla nimic și că Partidul sau grupul de interese din spatele ordinului îi va acordă veșnică protecție în fața legii sau opiniei publice. 

În final, vă ofer o mostră de document nesecret, un fragment din Procesul verbal al ședinței Consiliului Științific al MINAC – foto dreapta, în care a fost dezbătut tema împrumutului din care face parte și Șarpele Glykon, acoperit cu o altă hârtie în timpul scanării, ca să înțelegem cu toții în ce bătaie de joc înțeleg unele instituții publice să comunice.

În mod ciudat, Consiliul Județean Constanța nu pare deloc interesat de modul în care s-au petrecut lucrurile, ziua ca hoții, nici de faptul că Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța este văduvit de cele mai interesante și valoroase piese ale sale pe întreaga perioadă a sezonului turistic și nici de modul zeflemitor în care sunt comunicate informații de interes public.

Cum ar spune un domn înalt din fruntea statului: Ghinion.