În Satul de vacanță chiar și două orchestre nu pot „acoperi” deficiențele… șefilor de unități – 8 februarie 1989

Abia ce apucăm să trecem pe sub frumoasă poartă maramureșeană ce vrea să avertizeze, de la bun început, pe cei neavizați, că se pătrunde intr-un spațiu încărcat de folclor autentic, de tradițional, că vocea unei cunosacute cântărețe a repertoriului internațional ne întâmpină „I don’t want to see you again”, ceea ce ar însemna nu vreau să te mai văd… Trecem, totuși cu prudență pe lângă boxele amplasate pe prispa „Casei ardelene” ce revărsau cu toți decibelii de care erau în stare ritmurile melodiei hăt-departe, și pătrundem în atmosfera plină de fum de țigară, căutând pe șeful unității, Traian Curtu. Îl descoperim la bar, în ținută de stradă, preocupat de onorarea unor comenzi. Dialogul se leagă, firesc, la obiect: Ce alte „specialități”, ardelene în afara celor muzicale, mai oferiți consumatorilor? Vermut „Riccaddona”, pizza „bologneză” și coniac „Drobeta” !
Am prezentat succint dialogul purtat, recent, cu unul din lucrătorii Satului de vacanță, fiindcă, din păcate, el avea să se repete, ca un lait-motiv, în toate unitățile vizitate, răspunsurile primite, în covărșitoarea lor majoritate demonstrând lipsa de preocupare nu numai pentru îmbogățirea și diversificarea meniurilor, dar mai ales pentru respectarea bucătăriei tradiționale. Dar acestea nu sunt singurele deficiențe grave ce demonstrează lipsa de control și îndrumare, arbitrariul, ca să nu spunem altceva, sub care se desfășoară comerțul, mai ales seara, în Satul de vacanță. La „Casa vîlceană”, șeful unității Nicolae Tuțu, lipsește (!?). Singurul ospătar de serviciu ne spune că ar fi plecat în delegație. Ce constatăm? Fără excepție la toate mesele se servește numai băuturi. În aceste condiții nu ne mai miră starea euforică a unor consumatori! Ne îngrijorează în schimb modul în care aceștia vor reuși să coboare scările specifice caselor vîlcene. Mucuri de țigară, fețe de masă murdare, pahare nedebarasate și la toate acestea, poate nu o să credeți două orchestre: prima, Tomis, încearcă prin forța de amplificare a stației să anuleze eforturile celeilalte (formația Raicu!) care, la rândul ei, manifestă aceleași intenții. Ce rezultă din această competiție, în care două formații încearcă, prin zgomot, să acopere abaterile de la regulile comerțului, constatate aici, lăsăm să concluzioneze conducerea C.P.A.D.M. Constanța . Că nu există nici o preocupare pentru punerea în valoare a tradiției bucătăriei specifice zonei pe care fiecare casă o reprezintă este o dovadă și faptul că la casele „Olt” și „Harghita”, șef unitate, Petre Borunov, cei patru lucrători din bucătărie prezentau, prin planul-meniu la zi, trei antricote de vită, 200 mici și 500 g file de pește. Evident, toate aceste produse nu necesitau niciun fel de calificare profesională. În aceste condiții notăm că bucătarul, Șerif Șerif, și personalul își „consumau” timpul privind la televizorul instalat în bucătărie. O situație aproape similară am întâlnit și la „Casa buzoiană” și ”Casa Argeș”.
De altfel, în Satul de vacanță aveam să mai întâlnim un fenomen: prezența unor formații clandestine, cu repertorii neavizate, fără atestate, găzduite în schimb, cu bunăvoință, de unii șefi de unitate. Care sînt acestea? La „Casa mehedițeană” cînta o „orchestra„, condusă de Andrei Nicolae, din câte ne spune, om al muncii la Antrepriza de construcții industriale a C.A.G.C.H. Ce fel de orchestră și ce fel de repertoriu poate prezenta o formație în care membrii ei nici nu se cunosc!? În aceiași situație se află și orchestra de la „Casa vîlceană”, de care am amintit. Dar faptul că arbitrariul este la el acasă în casele din Satul de vacanță aveau să ne-o demonstreze cele constatate și la „Casa teleormăneană”, unde am așteptat mai bine de 30 de minute sosirea șefului de unitate, Aurel Nădrag, plecat în vizită prin sat, la o oră cînd prezența lui era obligatorie în unitate. Și aici, atmosfera din interior era de adevărată tavernă, amplificată și de modul în care membrii formației „Reflux” și aceasta fără angajament, își ofererau repertoriul (bineînțeles, neaprobat): zgomotul tobelor acoperea eforturile vocale ale solistului și făcea de neînțeles textul melodiilor. De altfel, reverberatțile sonorizării excesive penetrau pînă dincolo de „Casa Feciorii Vrîncioaiei”. Iată, de fapt, și explicația pentru care șeful formației a refuzat orice dialog cu presa susținând cu aplomb că el nu poate fi controlat nici măcar de organele de miliție. De unde această optică ce contravine unor elementare obligații ale oricarui lucrător ce-și desfășoară activitatea în orice unitate comercială socialistă, fie el chiar și… artist?!
În urma raidului am constatat că multe din registrele unice de control aveau paginile imaculate. Or, lipsa sa de îndrumare înlesnește , după cum se vede, un cortegiu de deficiențe, mai mici ori mai mari, toate cu repercursiuni în desfășurarea unui comerț la nivelul pretențiilor pe care le reclemă baza materială și prestigiul Satului de vacanță.
Liviu BRUCKNER
Teodor GUȚU

Nota redacției: Aduse la cunoștința conducerii U.J.E.COOP., toate deficiențele semnalate au făcut obiectul unei analize în biroul executiv, soldată cu organizarea unui control imediat, cu care ocazie au fost constatate și alte deficiențe și abateri de la regulile generale de comerț ale unor lucrători din Satul de Vacanță. Ca urmare, în ședința operativă organiozată luni, 6 februarie a.c., cu lucrători ce-și desfășoară activitatea în Satul de vacanță, au fost luate măsuri privind mai buna organizare a muncii, exercitarea unui control permanent, întronarea ordinii și disciplinei. Pentru abaterile săvârșite au fost sancționați, de la avertisment și până la diminuarea retribuției, 20 de lucrători.

În Satul de vacanță chiar și două orchestre nu pot „acoperi” deficiențele… șefilor de unități

Abia ce apucăm să trecem pe sub frumoasă poartă maramureșeană ce vrea să avertizeze, de la bun început, pe cei neavizați, că se pătrunde intr-un spațiu încărcat de folclor autentic, de tradițional, că vocea unei cunosacute cântărețe a repertoriului internațional ne întâmpină „I don’t want to see you again”, ceea ce ar însemna nu vreau să te mai văd… Trecem, totuși cu prudență pe lângă boxele amplasate pe prispa „Casei ardelene” ce revărsau cu toți decibelii de care erau în stare ritmurile melodiei hăt-departe, și pătrundem în atmosfera plină de fum de țigară, căutând pe șeful unității, Traian Curtu. Îl descoperim la bar, în ținută de stradă, preocupat de onorarea unor comenzi. Dialogul se leagă, firesc, la obiect: Ce alte „specialități”, ardelene în afara celor muzicale, mai oferiți consumatorilor? Vermut „Riccaddona”, pizza „bologneză” și coniac „Drobeta” !
Am prezentat succint dialogul purtat, recent, cu unul din lucrătorii Satului de vacanță, fiindcă, din păcate, el avea să se repete, ca un lait-motiv, în toate unitățile vizitate, răspunsurile primite, în covărșitoarea lor majoritate demonstrând lipsa de preocupare nu numai pentru îmbogățirea și diversificarea meniurilor, dar mai ales pentru respectarea bucătăriei tradiționale. Dar acestea nu sunt singurele deficiențe grave ce demonstrează lipsa de control și îndrumare, arbitrariul, ca să nu spunem altceva, sub care se desfășoară comerțul, mai ales seara, în Satul de vacanță. La „Casa vîlceană”, șeful unității Nicolae Tuțu, lipsește (!?). Singurul ospătar de serviciu ne spune că ar fi plecat în delegație. Ce constatăm? Fără excepție la toate mesele se servește numai băuturi. În aceste condiții nu ne mai miră starea euforică a unor consumatori! Ne îngrijorează în schimb modul în care aceștia vor reuși să coboare scările specifice caselor vîlcene. Mucuri de țigară, fețe de masă murdare, pahare nedebarasate și la toate acestea, poate nu o să credeți două orchestre: prima, Tomis, încearcă prin forța de amplificare a stației să anuleze eforturile celeilalte (formația Raicu!) care, la rândul ei, manifestă aceleași intenții. Ce rezultă din această competiție, în care două formații încearcă, prin zgomot, să acopere abaterile de la regulile comerțului, constatate aici, lăsăm să concluzioneze conducerea C.P.A.D.M. Constanța . Că nu există nici o preocupare pentru punerea în valoare a tradiției bucătăriei specifice zonei pe care fiecare casă o reprezintă este o dovadă și faptul că la casele „Olt” și „Harghita”, șef unitate, Petre Borunov, cei patru lucrători din bucătărie prezentau, prin planul-meniu la zi, trei antricote de vită, 200 mici și 500 g file de pește. Evident, toate aceste produse nu necesitau niciun fel de calificare profesională. În aceste condiții notăm că bucătarul, Șerif Șerif, și personalul își „consumau” timpul privind la televizorul instalat în bucătărie. O situație aproape similară am întâlnit și la „Casa buzoiană” și ”Casa Argeș”.
De altfel, în Satul de vacanță aveam să mai întâlnim un fenomen: prezența unor formații clandestine, cu repertorii neavizate, fără atestate, găzduite în schimb, cu bunăvoință, de unii șefi de unitate. Care sînt acestea? La „Casa mehedițeană” cînta o „orchestra„, condusă de Andrei Nicolae, din câte ne spune, om al muncii la Antrepriza de construcții industriale a C.A.G.C.H. Ce fel de orchestră și ce fel de repertoriu poate prezenta o formație în care membrii ei nici nu se cunosc!? În aceiași situație se află și orchestra de la „Casa vîlceană”, de care am amintit. Dar faptul că arbitrariul este la el acasă în casele din Satul de vacanță aveau să ne-o demonstreze cele constatate și la „Casa teleormăneană”, unde am așteptat mai bine de 30 de minute sosirea șefului de unitate, Aurel Nădrag, plecat în vizită prin sat, la o oră cînd prezența lui era obligatorie în unitate. Și aici, atmosfera din interior era de adevărată tavernă, amplificată și de modul în care membrii formației „Reflux” și aceasta fără angajament, își ofererau repertoriul (bineînțeles, neaprobat): zgomotul tobelor acoperea eforturile vocale ale solistului și făcea de neînțeles textul melodiilor. De altfel, reverberatțile sonorizării excesive penetrau pînă dincolo de „Casa Feciorii Vrîncioaiei”. Iată, de fapt, și explicația pentru care șeful formației a refuzat orice dialog cu presa susținând cu aplomb că el nu poate fi controlat nici măcar de organele de miliție. De unde această optică ce contravine unor elementare obligații ale oricarui lucrător ce-și desfășoară activitatea în orice unitate comercială socialistă, fie el chiar și… artist?!
În urma raidului am constatat că multe din registrele unice de control aveau paginile imaculate. Or, lipsa sa de îndrumare înlesnește , după cum se vede, un cortegiu de deficiențe, mai mici ori mai mari, toate cu repercursiuni în desfășurarea unui comerț la nivelul pretențiilor pe care le reclemă baza materială și prestigiul Satului de vacanță.
Liviu BRUCKNER
Teodor GUȚU

Nota redacției: Aduse la cunoștința conducerii U.J.E.COOP., toate deficiențele semnalate au făcut obiectul unei analize în biroul executiv, soldată cu organizarea unui control imediat, cu care ocazie au fost constatate și alte deficiențe și abateri de la regulile generale de comerț ale unor lucrători din Satul de Vacanță. Ca urmare, în ședința operativă organiozată luni, 6 februarie a.c., cu lucrători ce-și desfășoară activitatea în Satul de vacanță, au fost luate măsuri privind mai buna organizare a muncii, exercitarea unui control permanent, întronarea ordinii și disciplinei. Pentru abaterile săvârșite au fost sancționați, de la avertisment și până la diminuarea retribuției, 20 de lucrători.

Sursă: Dobrogea Nouă, 8 februarie 1989