Senatorul Ștefan Mihu: MCV – «drumul spre iad este presărat cu cele mai bune intenții»

În ședința Senatului din 18 aprilie, senatorul PSD Constanța Ștefan Mihu a prezentat o declarație politică cu titlul Mecanismul de Cooperare și Verificare:încotro? Senatorul constănțean subliniază în declarație deficiențele juridice ale Mecanismului și regimul discriminatoriu al acestuia la adresa României.

“Instituit în decembrie 2006, pentru România și Bulgaria, cu obiectivul generos și perfect legitim al susținerii reformelor în domeniul reformei Justiției și a combaterii corupției (la care se adaugă in cazul Bulgariei, stoparea fenomenului criminalității organizate), în cele două « viitoare » – la momentul respectiv – state membre ale UE, Mecanismul de Cooperare și Verificare, prescurtat MCV reprezinta o materializare « reușită » a ceea ce numim în vorbirea populară și nu numai « drumul spre iad este presărat cu cele mai bune intenții».

Senatorul Mihu a punctat câteva dintre motivele pentru care consideră persistența MCV în România o anomalie gravă-marca UE- și o abatere de la principiile juridice și politico-instituționale care au stat la baza Tratatului de la Lisabona.

”Nu am sa detaliez acum si aici deficientele juridice structurale serioase – au făcut-o deja reputați juriști de profesie din țară și străinătate – pe care, cei care au conceput MCV, le-au ignorat sau minimalizat, ci am să fac doar o enumerare sintetică a acestora :
Nesocotirea / ignorarea cu desăvârșire a principiului atribuirii de competențe, conform căruia competențele UE în sfera Spațiului de Securitate , Libertate, Justiție (unde se înscriu obiectivele reforma Justiției, respectiv combaterea corupției, în cazul României) sunt “partajate”, adică tradus in limbaj comun, UE si orice instituție a UE nu poate impune statelor membre un anumit model de reformă de urmat în domeniile menționate; pot fi făcute, cel mult, recomandări, avansate sugestii, care lasă în intregime la latitudinea statului membru alegerea respectivă;
In strânsă legatură cu principiul atribuirii de competențe, sunt principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii, care reclama, inclusiv instituțiilor UE, anumite responsabilități, pentru a nu le numi obligații, in ceea ce privește și citez din Tratatul de la Lisabona, TUE, art.5 / alineatele (3) si (4): “Uniunea intervine numai dacă şi în măsura în care obiectivele acțiunii preconizate nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre nici la nivel central, nici la nivel regional și local, dar datorită dimensiunilor și efectelor acțiunii preconizate, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii “; a respectat UE acest principiu fundamental al construcției europene?
În același timp, conform principiului proporţionalităţii, “orice demers al UE” în domeniile considerate trebuie sã fie atent dimensionat, “în conținut și formă”, fãrã a depãşi “ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor tratatelor”; în mod concret, in cazul României, deși la nivel central, regional și local existau instituții abilitate, care funcționau legitim, UE – prin Comisia Europeană – a interferat nepermis în domeniu, impunând constituirea de instituții noi, inclusiv a procedurilor de numire a șefilor acestor instituții (schimbate și ele: a se vedea recomandările din iunie 2007, respectiv iulie 2012, din Rapoartele MCV);
Alte principii avute în vedere in expunerea mea sunt principiul echilibrului instituţional, respectiv al cooperării loiale între statele membre şi instituţiile UE; în conformitate cu aceste principii, este greu de acceptat ca o aceeași instituție a UE, recte Comisia Europeană, să elaboreze și să instituie MCV, să facă evaluarea îndeplinirii obiectivelor fixate și, apoi, să stabilească pe baza unor criterii imprecise, subiective și adevărate “tinte mișcătoare” (precum “îndeplinirea satisfăcătoare” a condiționalităților MCV), alese de aceeași instituție, încetarea sau suspendarea Mecanismului;
Nu in ultimul rând, prin MCV, este instituit un regim discriminatoriu evident la adresa României și Bulgariei, cu multiple conotații pe plan economic și financiar, de vreme ce unele state membre, urmându-și strict interesul național in domeniile respective, în detrimentul principiilor fundamentale ale construcției europene, fără a nominaliza aici, se pronunță foarte vocal in favoarea menținerii MCV și a legării – complet aberante, de altfel – a MCV de admiterea României în Spațiul Schengen.”

În încheierea declarației politice senatorul Mihu s-a adresat executivului precizând necesitatea intensificării demersurilor de a ridica Mecanismul de Cooperare și Verificare pentru țara noastră.

“Având în vedere aspectele menționate și fără a avea, însă, pretenția de a fi epuizat deficiențele structurale profunde ale MCV, ne adresăm Guvernului, Ministerului Afacerilor Externe, inclusiv prin Misiunea permanentă a României la Bruxelles UE și Ministerului Justiției să-și multiplice eforturile la nivelul instituțiilor abilitate ale UE în vederea ridicării, cât mai curând posibil, a MCV, cu luarea în considerație inclusiv a posibilitații adresării, de către România, a Curții de Justiție a UE pentru remedierei situației!”