A doua șansă a PNL Constanța e de la Brătianu: Prin noi înșine

După ce prezidentul galbenilor cu săgeată de la malul mării, Gheorghe Dragomir a anunțat schimbarea integrală a băieților veseli de la Parlament și înlocuirea lor cu figuri ale căror poponețe nu s-au întâlnit cu plăcerile fotoliilor de piele luată de pe spinarea poporului cu ajutorul taxelor și impozitelor fără număr și și fără sfârșit, parcă-parcă ceva s-a mișcat în târg. Simpatizanții liberali, recte cei care nu mai suportă nici să li se citească, darămite să mai și finanțeze prin muncă lista pomenilor de toate categoriile anunțate de social-democrați conform fișei postului lor, au încruntat din sprâncene. Iar, eu nu știu ce spun scriptele secrete ale liberalilor de la Constanța, știu ce spun ale mele: că simpatizanții sunt mult mai mulți decât își închipuie conducerea liberală, dar nu sunt monolit, au pretenții (justificate), au cap și gândesc cu el (asta e drăcie grea pentru politicieni), drept pentru care nu sunt ușor de convins. Se lasă greu, cum ar fi. E nevoie de candidați care au făcut ceva în viață când le ceri votul, nu poate greierele să conducă furnica. Dacă mai adaug la asta că s-au uitat siderați cum trece pe lângă ei șansa localelor, cu un PSD clătinându-se după ieșirea de sub vipușca și bereta kaiserului cu aer bolivian, cred că liderilor PNL Constanța ar trebui să le fie clar că nu mai este loc și timp de codeli.

E adevărat, norocul le surâde peneliștilor mai ceva ca lui Lăcătuș în careul de 16 metri cu un arbitru guguștiuc. PSD face eforturi nesperate de a-și da singur la țurloaie, într-o campanie de recrutări extrapartinice de neînțeles, anunțând când sosirea unei nulități politice, când a unui consacrat mâncător de căcat. Activista social-democrată de la mine din cartier își face cruci largi și disperate când o întreb cum i se mai simt alegătorii. PMP și ALDE, cel mai probabil, o țin în rugăciuni și clătinat de cădelnițe pentru sănătatea liderilor lor, fără de care sunt halite de primul procuror dornic de avansare.

Se înalță, însă, un pericol cu mult mai pervers: glăsuirea populiștilor. Strânși sub steagul unei formațiuni, USR, puțind a interese corporatiste străine, glasnici specializați în spus numai ce-i place poporului să audă, predică peltic oriunde le permite legea o schimbare la fel de ademenitoare precum petalele viu colorate ale florilor de plante carnivore așteptând cu răbdare bondarii purtători de voturi. În acest tablou, se știe, cred, banul livrat de marile corporații dornice să schimbe pe ici pe colo niște legi referitoare la resurse este gros și lipsit de răbdare. Raptul este fără preludiu. Pe lângă ei se remarcă, pe baza unor tehnici de comunicare pe care le-a folosit și Hitler la vremea lui (mult mai eficient, pe ăla îl ducea capul), falșii iubitori de neam, patrioți de mucava, adunați în jurul horoscopului Pisicului scris de prietenul său baschetbalist. Cum zice horoscopul, așa strigă și ei, cu diferența că, la cât s-a distrus și furat în România au un oarecare aer de credibilitate. Noroc că nu sunt demenți culți, altfel ar fi fost un pericol real.

În aceste condiții, Dragomir și compania de lideri de la Constanța nu ar mai trebui să piardă timpul. Lista cu oameni noi pentru Parlament și, mai ales, proiecte noi și convingătoare, trebuie pusă degrabă pe masă. N-ar fi rău dacă s-ar copia în seturi îndestulătoare programul care a făcut din România o țară, Prin noi înșine!, cu tot cu semnătura lui Brătianu, program care poate fi declarat și Biblia liberală a acestor alegeri.