Cultura constănțeană și lingăii

Am răspuns, ieri, mai multor întrebări venind din partea Iuliei Stanciu, în timpul Jurnalului de seară al Digi 24 Constanța, având ca subiect starea jalnică în care se află Teatrul de vară din Mamaia.

Întrebarea ar fi putut fi, însă, despre oricare din clădirile care încă mai adăpostesc acte de cultură și nu au forma unui car alegoric, simbolul suprem al interesului pentru destinul culturii constănțene din ultimii cinci ani. Putem să constatăm fără vreun efort deosebit că Teatrul de vară Soveja se află în părăsire (am auzit că un megadeștept din administrația locală a turnat un strat de beton peste scena prevăzută cu un material special pentru dans), în clădirea ponosită a Teatrului Oleg Danovski plouă, Teatrul de stat fost Fantasio e vai steaua lui, Edificiul Roman cu mozaic se prăbușește cu zile, Muzeul de Istorie umblă cu capul spart și cu vântul suflându-i prin depozitele cu dovezi arheologice, iar Casa de Cultură a devenit adăpost pentru cârciumă, lăutari și jocuri de bingo. Bineînțeles, în acest peisaj, autoritățile noastre locale și cei mai iubiți fii ai poporului alegător prin vot direct nu puteau să rateze și înmormântarea singurei reviste de cultură din oraș, Tomis. Când printre consilierii locali, ce suportă asemenea orori (erori?) culturale, respiră oameni care poartă titluri universitare în științe umaniste, te întrebi unde să mai adresezi un protest…

Nenorocirea face, însă, ca tocmai acești oameni, de la care te-ai aștepta să îmbrace cămașa albă a luptei pentru salvarea instituțiilor de cultură, să voteze plenar, aproape cu entuziasm, propuneri cel puțin amuzante, cum ar fi, de exemplu, alocarea unui milion de euro pentru niște concursuri dedicate adolescenților, fiindcă așa s-a gândit băiatul domnului ex-primar, Răducu. Nici nu a trecut mult timp de când mâinile lor se ridicau în aer la propunerea de nerefuzat, nu-i așa?, a lui Radu Mazăre senior, iar recent n-au avut nici o problemă în a vota cu aceeași voioșie bugetarea a DOUĂ cluburi de handbal, fără să prezinte o minimă viziune asupra ideii de sport la nivel comunitar.

Dacă se va schimba ceva? Poate, dar nu vă bazați pe lingăi.