La Consiliul Județean Constanța, ca-n bancul cu Ceaușescu

Noi ăștia mai cărunți în bărbi și pe la zulufi ne-amintim de un banc genial din vremea lui nea Nicu, legat de succesiunea la putere. Pasămite, simțindu-se bătrân și obosit, Cizmarul adună tot Comitetul Central într-o ședință fulger și anunță cu glas pierdut:

– Tovarăși, am îmbătrânit la conducerea partidului. Am construit destule împreună, cred că a venit vremea să mă retrag și să las locul unui tovarăș mai tânăr.

Asistența izbucnește în aplauze și se aud strigăte pline de bucurie: Daaaaaa, daaaaa, bravoooo!

Nea Nicu zâmbește și continuă:

– Tovarăși, îl propun în locul meu pe tovarășul Nicu Ceaușescu.

Asistență zbiară disperată: Nuuuuu, Nuuuuu, nu se poateeeee!

Nea Nicu răspunde:

– Știam eu că tot pe mine mă vreți!

Tot așa, când mă uit spre noul președinte al Consiliului Județean Constanța, chiar și interimar, tovarășul Cristinel Dragomir, îmi vine să-l chem pe Nicușor înapoi, cât mai repede posibil.

Fiindcă pot să-l iert, dar nu-l uit pe tovarășul Cristinel, susținătorul găzarilor de la Chevron cum vărsa venin în stânga și în dreapta, cum spurca așa cum îi venea la gură pe oricine cuteza să aibă alte păreri decât el, cum se comporta ca un vătaf pe moșia lui cu țăranii din diverse sate ale județului, pe unde colinda alături de flamurile șistarilor.

Un adversar de idei precum Nicușor, care se bate parte-n parte, față-n față, ca un bărbat, e înlocuit de un personaj ce nu poate fi categorisit altfel decât ca fiind un Ciocoi nou. Doar un parvenit sadea poate să-l înjure pe la colțuri pe șeful lui, care l-a luat de la coada vacii și l-a făcut om de oraș, cu funcție, putere și bani.

Iar eu parveniții nu pot să-i apreciez. Deloc.