Hai la ciocolata cu răhățel de muscă!

Să presupunem că ești un absolvent de facultate, cam cum este o colegă mai tânără de-a mea de la radio. Adică trecut pe la organizația aia cu nume de medicament, care te învață (sanchi) să faci afaceri. Să mai presupunem că ești atât de fraier încât nu-ți confecționezi un CV cu cele mai glorioase minciuni despre tine și nu devii un corporatist mega-bine-plătit de o companie ai cărei șefi se prind că nu știi nici să te legi la șireturi abia după vreo șase luni până să te dea afară. Ești fraier și visător, deci îți vei face o firmă. Pentru că atunci când erai tu mic, tăticul tău și mă-ta făceau biscuiți de casă și cornulețe la mașina de tocat, pe care le mâncau disperați toată gloata de adolescenți buboși pe care îi aduceai la tine în dormitor ca să vă uitați pe reviste cu pornache, te gândești să-ți deschizi o cofetărie-dulcegărie. Ideea pare genială, fiindcă tăticul tău și mă-ta au devenit și mai pricepuți, acu știu să facă și ciocolată de casă, ruladă cu biscuiți și cacao… Ce mai, te-ai scos!

O idee cât se poate de tâmpită. Vei constata mai târziu, când te vor căuta și-n cur – la propriu – conform legii, nu cumva să vinzi vreo bacterie odată cu biscuiții ăia de casă. vei constata că ai nevoie de zeci de aprobări, sanitare, pompierești, de securitate, de nici nu-ți trece prin cap. Vei constata că trebuie să porți mănuși când mânuiești măcar un singur fursec făcut de tăticu tău, noaptea în bucătărie, altfel a ta e amenda și-o s-o plătești din pensia lu mă-ta, fiindcă tu n-ai făcut încasări nici cât negru sub unghie. Vei constata că dimineața și seara trebuie să lingi pe jos, pe tejghea, prin dulapuri, pe geamuri, fiindcă… sănătatea clienților… Vei constata că orice bunătate trebuie acoperită, într-un borcan specific, să nu simtă clientul praful din aer.

Ți-a trebuit firmă. Boule. De fapt, nu-ți trebuia decât o tarabă și-un lighean, eventual ăla în care îți borai și mațele dimineața, când te întorceai de la majoratele colegilor de liceu. Atât, și-un târg organizat pe cea mai prăfuită stradă din centrul orașului, unde să-ți vinzi toate dulciurile frământate în ligheanul ăla, cu mândrie, sub emblema hand-made. N-ar fi trebuit decât să sufli ușor peste mormanul de ciocolată de casă, să zboare cârmâzul de muscă de pe ea și să spui mieros: E de casă doamnă, luați, gustați!