Gâlceavă între jurnaliști pe bașca lui Mazăre

Pe cinstea mea, îmi vine să râd cu gura până la urechi și adeseori chiar o fac, atunci când văd o oarecare încăierare între scriitorii la gazete pe bașca vreunui personaj politic, în cazul de față Mazăre. Constat că mulți se simt datori să-și propovăduiască admirația sau disprețul, de la caz la caz, față de respectivul, ca și cum el ar trebui să ocupe preocuparea centrală a slujbei prin care rățoiții de serviciu se legitimează.

Ca să n-o mai lungim, o tânără în ale presei, Andreea Pavel, consideră că este înconjurată de o liotă de stupizi, salvatori ai lui Mazăre din ghearele întrebării ei decisive, care, de fapt, era un fâs inutil, lipsit de substanța interesului public. De ce niște sărăntoci nenorociți din cartierul de tablă cutează să aibă abonament la cablu este dilema domnișoarei, ca și cum, dacă n-ai casă și chiloți în cur, posesia și purtarea unei verighete ar fi o golănie, de exemplu. Mai mult, tânăra se consideră singura speranță a opoziției, liota de stupizi (neidentificați, lesne de înțeles din ce motiv) urmând să fie niște bieți mimi. Părerea ei. Bună ori proastă, asta decide publicul, care poate citi sau nu mai citi vreodată ce scrie respectiva, oferindu-i perspectiva corectă a meritocrației.

În replică, brusc înveninată, Alina Cristea (prea mare coincidență la stil și nume ca să nu fie chiar acea Alina Cristea din media constănțeană) sare la gâtul imberbei, care a îndrăznit să aibă păreri. Căreia îi administrează o serie de cotoare ale manualului de jurnalism peste urechi, deși, în destule cazuri respectiva cărțulie ar fi cu mult mai folositoare în propria activitate, spre reglarea anumitor prestații ale unor colegi de meserie aflați între pereții aceleiași instituții unde se respiră aerul jurnalismului de foarte înaltă calitate, n-am absolut nici o îndoială. Finalmente, aplică gospodărește și o etichetă celor care nu-i împărtășesc opiniile: faună băsistă.

Personal, nici nu știu ce e mai înălțător, să fii faună sau să fii băsist. Până mă voi dumiri, măcar pot să (re)constat că n-am greșit deloc luându-mi bocceaua și emigrând într-o altă lume, decât cea care se consideră stăpână peste jurnalism.