Apartamento-garsoniera de la etajul 6,5

Alina GREAVU

Am făcut o schiță a locului în care m-am mutat în București. OMFG!

Mai ții minte articolul cu rezoluții pentru 2014? Ah, e minunat sentimentul pe care îl am când reușesc ce-mi propun. Asta mă ambiționează să trec la planuri și mai mari și tot așa. Dar nu despre asta e vorba, ci despre cât de genială și dubioasă în același timp este apartamento-garsoniera în care stau. Începând cu faptul că nici nu știu cum să definesc ce este. Apoi, e genială, din nou, treaba cu vecinii, că după ce am rămas șocată am râs cu lacrimi. Dar vă zic asta cu altă ocazie. Am marcat incidentul pe schiță ca fiind vecina cu desfăcătorul.

Stau pe la Piața Lahovari, Romană, la câteva zeci de metri de Arthur Verona. Asta mă face fericită pentru că Grădina Verona este locul meu preferat din tot Bucureștiul. Bun, am terminat cu poziționarea pe hartă. Acum începe distracția: nu am interfon, deci de fiecare dată când vine cineva la mine trebuie să cobor la scară să îi deschid. Ușa mea e atât de bine ascunsă, încât nici Harry Potter nu ar reuși să mă găsească. E complicat de simplu, totodată: cobori din lift la etajul șase, mai urci niște trepte, treci de o ușă, cobori alte trepte printr-un gang suspect…

Materialul întreg pe blogul Alinei Greavu