Continua poveste a flotei …

Laurențiu MIRONESCU

Ieri am stat de vorbă c-un prieten dom’ comandant posesor de agenție de crewing. Așa, și cum vă merge? Laurențiu, merge … cam șchiop, ce să-ți zic … Am pierdut tancurile, știi că aveam tancuri. Da … Păi, de ce le-ați pierdut? Din cauza comandanților și șefilor mecanici … Cum, dom’le? Păi, dacă nu se mai satură … În mijlocul crizei au vrut mărire de salariu … de la 7 la 10 mii pe lună … și scandal cu armatorul, care scandal s-a suprapus peste unul anterior declanșat tot de un comandant care s-a plâns la un pilot că n-are nu știu ce și s-a oprit operarea unui tanc de 150.000 vreo 2 zile … Și uite-așa, comandanții și șefii români au fost schimbați și aduși greci, care, după un voiaj, au spus că nu pot lucra cu secunzi și mecanici unu români, așa că i-au schimbat și pe ăia și au pus tot greci și, în câteva luni, au ajuns la nebrevetați și i-au schimbat pe toți cu filipinezi și gata cu tancurile … și asta de la domnii comandanți cărora nu le-au ajuns 7 mii pe lună … Iar după ce-a renunțat la noi, armatorul ne-a trimis exact cât câștigau tovarășii comandanți de la operare … încă vreo 3, 4 mii pe lună … Acum, pe vapoarele pe care le mai avem, nu lăsăm mai mult de 5 români … și, chiar și așa, câteodată sunt mulți … acum câțiva ani aveam exact doi … știi cine s-au bătut la mijlocul voiajului, nu? Ăia doi români … știi ce funcții aveau la bord, nu? Comandant și șef mecanic …

Povestea flotei … sau, vorba lu’ don Pedros, fie-i țărâna ușoară … căcatul flotei, var nestins, nu știu de unde venea vorba, cert e că n-am uitat-o, cum n-am uitat nici alte mostre de înțelepciune ale limbajului de vapor caracteristic echipajelor românești de care mie și altora lăsați de mers pe apă ne e dor când și când … Deci …

Materialul întreg pe blogul lui Laurențiu Mironescu