Zbor final …

Laurențiu MIRONESCU

“The gratitude of every home in our island, in our Empire, and indeed throughout the world, except in the abodes of the guilty, goes out to the British airmen who, undaunted by odds, unwearied in their constant challenge and mortal danger, are turning the tide of the world war by their prowess and by their devotion. Never in the field of human conflict was so much owed by so many to so few. ” Winston Churchill, despre Bătălia pentru Anglia.

Nu știu cum și de ce, dar la astea m-am gândit aseară, auzind că Adrian Iovan a murit. Nu l-am cunoscut, nu știu despre el altceva decât considerațiuni mondene, dar nu mi-am putut înfrâna un moment de reflexie amară la știrea că nu mai e. Iovan nu a fost vreun cruciat cu aripi care să apere România de invazii sau cuceritori … România a fost invadată și cucerită fără luptă, din păcate … Omul a fost un slujbaș onest, care și-a riscat viața în fiecare moment în care s-a dus la slujbă … că a fost în agricultură sau poștă sau la Tarom, Iovan s-a jucat cu destinul și variabilele pe care le presupune zborul, în general, și zborul în România, în particular. Asta pentru că, precum știți, orice job care se derulează în România are provocări neașteptate și cu potențiale consecințe incalculabile.

Întotdeauna am respectat piloții de avioane … avem și o parte comună, corect, navigația e aceeași în aer și pe apă … dar, parafrazându-l, timid, pe Churchill, mi se pare că mai niciodată în altă situație, un om sau grup de oameni nu încredințează mai mult viața lor sau a celor apropiați decât atunci când o încredințează unui pilot când zboară într-o parte sau alta a lumii ăsteia devenită din ce în ce mai mică. Depindem de omul ăla și de modul în care gestionează el tehnologia, de atitudinea lui, de gradul de sănătate, de dispoziție și, nu în ultimul rând de talent …

Materialul întreg pe blogul lui Laurențiu MIRONESCU