Neptun … nava, nu zeul …

Laurențiu MIRONESCU

12 ianuarie 2 mii paișpe … Cafeaua de dimineața, browsing ză net … Cum, necum, ajung tot la vapoare, normal … intru pe shipspotting, și dau de Neptun … m/n Neptun … doamne, ce navă …

Pe shipspotting e pozată cu tribordul la cheu, în Constanța, în dana 16, în fața magaziei lui Nea Ilie, meșterul electricelor de la Navromul vechi … Mi-o aduc foarte bine aminte. Corpul vopsit albastru, suprastructura albă, toate pline de rugină … decrepite … O navă amară. Trist.

Neptunul a fost o navă plină de energie a flotei noastre … nu neapărat pentru că era un vapor bun, deși era un vapor bun. Era nava în care ofițerimea produsă de România socialistă dădea nasul cu marea și lumea de dincolo de propagandă … aici, ca elev al institutului de marină, făceai primele carturi pe mare, aici erai botezat când intrai în Atlantic, aici vreo hulă de fund te dădea cu capul de chesoane sau te făcea să-ți verși mațele prin vreo budă …

Flota socialistă ponta, la momentul ei de apogeu, peste 300 de nave iar furnitura umană pentru toate navele ăstea era generată de o întreaga mașinărie … licee, școli profesionale, post-liceale pentru telegrafiști, electricieni și ajmeci, you name it … Nu mă pot împiedica, pentru a nu știu câta oară, să remarc, nu fără admirație, cât de judicios gândită era arhitectura sistemului de învățământ de marină de dinante de 1989 … High end-ul sistemului era institutul, școală de marină militarizată, un creuzet care măcina 4 ani și din care ieșeai un produs aproape finit … Matrița era un amestec aproape perfect între teorie și practică, toate ambalate în bactereala aferentă unităților militare … la momentul ăla am urât armata și pe ăia puși să ne-o inoculeze, dar rămâne aici, între noi … am senzația că după anumite momente în școala militară, nimc nu mi s-a mai părut foarte dificil. Cert e altceva … în mult spurcatul comunism, nimeni nu și-a permis să dea pe mâna unor oameni nepregătiți navele…

Materialul întreg pe blogul lui Laurențiu Mironescu