Trei ani fara George. George Vasilievici

Valentin COMAN

Cand oameni de langa noi mor… nu mor de tot, fiindca noi inca mai traim. Cand noi vom muri, atunci vor muri si ei. In urma vor ramane doar franturi de amintire, rascolite de energia bizara inca nelegiferata, pe care unii o numesc suflet, pe care altii o numesc aura, pe care ceilalti o picteaza in ingeri.

Noi inca n-am murit. Cata vreme vom fi vii, probabil ca vom numara.

Harry mi-a reamintit, astazi, ca au murit trei ani de cand o forma bizara de energie circula printre noi, altadata ascunzandu-se intr-un corp de poet ce raspundea la numele George. „Azi familia a facut pomenire de trei ani pentru prietenul nostru, poetul George Vasilievici, si pentru tanti Silvia, bunica lui George” a scris Harry Tavitian pe contul lui de Facebook.

Numaram. Am ajuns la 3. Noi inca traim si numaram…

MEDIAFAX 2010

Scriitorul constantean George Vasilievici, in varsta de 32 de ani, s-a sinucis, sambata seara, in apartamentul in care locuia, spanzurandu-se cu un fular, in balconul locuintei.

Potrivit reprezentantilor Inspectoratului de Politie Judetean Constanta, tanarul s-a spanzurat cu ajutorul unui fular in balconul locuintei sale, situata pe strada Traian, din municipiul Constanta. inainte de a face acest gest, el a trimis un mesaj de adio pe telefonul mamei sale.

George Vasilievici a fost gasit spanzurat chiar de catre sora sa, care a anuntat autoritatile.

La fata locului, a ajuns si un echipaj de la Serviciul de Ambulanta, care nu l-a mai putut salva si care a constatat decesul.

Politistii nu au gasit urme de violenta de corpul barbatului, iar trupul neinsufletit a fost dus la morga Cimitirului Central pentru efectuarea necropsiei.

Potrivit purtatorului de cuvant al IPJ Constanta, Radu Croitoru, George Vasilievici mai avusese de-a lungul timpului tentative de sinucidere si fusese internat intr-un spital de specialitate.

Scriitorul, nascut la 3 iunie 1978, la Constanta, publicase sase carti din 2001 pana in prezent, cinci de poezie si una de proza. Astfel, Vasilievici a publicat volumele de poezie „Gabi78” (editura Vinea, 2001), „Featuring” (editura Vinea, 2004), „Cerneala” (editura Pontica, 2004), „O camera cu doua camere” (editura Tomis, 2006), „W.C-rul” (editura Vinea, 2007). Romanul „YoYo’ a fost publicat integral numai pe internet. El mai scrisese romanul „Viseptol”, dar pe care nu apucase sa-l publice.
Harry Tavitian’s Blog 2010

In sambata din Saptamana Luminata, George n-a mai avut rabdare. A plecat inante de Duminica Tomii, inainte de intaia innoire a Invierii, inainte de ziua a opta. S-a grabit spre vesnicie.

Mugur Grosu, Aurel Cogealac, Cornelia Untilov, Gili Mocanu, Mire, Stefan Caraman, Sorin Dinco, Marius Parlogea, Mircea Tuglea, Ileana Baja… generatia lui George. Cu indrazneala, cu libertatea, framantarile, intrebarile, cu cautarile lor. De fiecare data, la vernisajele sau la lansarile lor de carte pe care le faceam cu bucurie la clubul nostru de jazz, acum 10-15 ani, ma regaseam in ei. Eu, la varsta lor, ei, la fel si cu totul altfel. Mi-au daruit foarte mult. Stiam ca le va fi mult mai greu decat imi fusese mie.

Intamplator sau nu, in ultimii ani m-am apropiat sufleteste si de altii din grupul lor de prieteni: Mihail si Alexandru Vakulovsky, Miki Vieru… Cu Miki m-am intalnit in martie, la concertul de la Oradea si mi-a luat un interviu. Nu ne gandeam ca o sa ne revedem asa curand, ca sa-l petrecem pe George, care se saturase sa fie in galceava cu el si cu lumea.