Ziua Rosiei Montane, sarbatorita la Constanta miercuri, 6 februarie

Miscarea „Salvati Rosia Montana” aniverseaza, pentru al treilea an consecutiv, Ziua Rosiei Montane, pe data de 6 februarie 2013. In ultimii ani, cauza „Rosia Montana” a cuprins Romania, dar i-a depasit si granitele,  Ziua Rosiei Montane sarbatorindu-se in mai multe orase de pe teritoriul tarii, dar si in afara acesteia. Pe 6 februarie (zi in care Rosia Montana implineste 1882 de ani de la prima atestare documentara), evenimentul se va derula simultan in numeroase orase din tara, dar si in strainatate (Copenhaga, Londra). Lista completa a localitatilor participante poate fi consultata la adresa www.ziuarosieimontane.ro.

In Constanta evenimentul va avea loc la Club Doors de la ora 18:00 si va cuprinde proiectia filmului documentar „Rosia Montana, un loc la margine prapastiei” realizat in 2012 de Fabian Daub, Germania, o sesiune de discutii din diverse abordari initiata de specialisti in istorie, cultura si patrimoniu, mediu si turism si un recital de folk protestatar sustinut de Walter Ghicolescu. Evenimentul este organizat in parteneriat cu Miscarea Culturala Constanta, iar intrarea este libera.

Rosia Montana – o istorie ce apartine intregii Europe

In anul 2009 arheologul Ioan Piso, profesor doctor specializat in istorie veche trimitea ministrului de resort din acea vreme, Theodor Paleologu, o scurta informare asupra Rosiei Montane. in aceasta, reputatul istoric facea, intre altele, referire la tablitele cerate descoperite in galeriile romane, tablite care „cuprind in majoritate contracte de vanzare-cumparare. Aceste tablite constituie una dintre sursele dreptului roman. Prin urmare, pentru oricine studiaza, indiferent unde in lume, dreptul sau disciplinele legate de antichitate, Alburnus Maior (denumirea antica a Rosiei Montane) este o notiune clara”.

Conform Enciclopediei Romaniei, tablitele de la Rosia Montana provin din perioada 138 – 180, din timpul imparatilor romani Antoninus Pius, Marcus Aurelius si Hadrianus. Acestea  au fost descoperite intre anii 1786 si 1855. in total au fost descoperite 40 de tablite, dar s-au pastrat numai 25. Particularitatea  lor este ca desi nu sunt singurele descoperite pe teritoriul fostului Imperiu Roman, tablitele de la Rosia Montana s-au pastrat atat de bine incat au putut fi citite in zilele noastre.

O alta caracteristica ce-o face unica este ca la Rosia Montana se poate observa modul de organizare al asezarilor miniere in epoca romana – sec.II d. Chr. „Fiecare asezare se compunea din locuinte, cel putin un templu, cimitir si puturile sau galeriile exploatate. Asezarile erau parasite pe masura epuizarii filoanelor. Ele se pastreaza in conditii excelente, ceea ce nu este cazul cu asezari similare din restul Imperiului Roman, care au fost distruse de locuiri mai recente”.

Tot acolo, in muntele Carnic, arheologii au descoperit grinzi de epoca preromana. Asta insemnand ca dacii scoteau aurul si din filoane nu numai din nisipuri aurifere cum se credea.

Arheologii au descoperit in Muntele Carnic 70 km de galerii, printre care cel putin 7 km de galerii romane, unice ca frumusete si complexitate, galerii care au fost reproduse in Franta. „Mesajul este clar: daca noi suntem atat de prosti incat sa distrugem niste monumente unice, ele trebuie salvate intr-o forma sau alta intr-o tara mai civilizata!“

„De la incheierea cruciadelor in secolul XIII pana la descoperirea Americii principala sursa de aur a Europei au fost Muntii Apuseni. Galeriile medievale din Rosia Montana, neglijate pana acum, isi au, prin urmare, locul lor aparte in istoria Europei“ a subliniat istoricul.

Nu putem incheia aceasta trecere sumara in revista a importantei patrimoniului Rosiei Montane decat tot prin cuvintele acestui arheolog. „La Rosia Montana avem intr-adevar o istorie de 2000 de ani care apartine nu numai Romaniei, ci intregii Europe. Ar fi o crima sa o sacrificam in numai 15 ani pentru niste aur, pe care l-ar lua altii cu sine”.

Ioan Piso, profesor de Istorie veche la Universitatea Babes-Boylai din Cluj-Napoca, s-a aflat in fruntea Comisiei Monumentelor si Siturilor Istorice pe Transilvania, a Comisiei Nationale a Monumentelor si Siturilor Istorice, a Muzeului National de Istorie a Transilvaniei, a condus santierul  Ulpia Traiana Sarmisegetusa si a facut parte din Biroul Comisiei Nationale de Arheologie.