Copiii si trotineta Barbie. Reportaj anti-electoral din Mereni (galerie foto)

PREFATA In aceasta fotografie sunt Denisa – fetita cea mare si Ana Maria – fetita cea mica. La cativa pasi, in afara fotografiei stau Florin si Bogdan. Ei nu vor vedea niciodata acest mic reportaj si nici fotografia lor, din simplul motiv ca nu au curent electric. Ce sa mai vorbesc de computer…

Mereni. Din Topraisar, dupa ce traversezi centrul, in coasta drumului judetean un indicator un pic obosit te trimite in dreapta spre localitatea numita pompos comuna. Mereni. Un sat si nimic mai mai mult. Napadit de bururuieni prin dreptul portilor de la sosea, cu un canal colector plin cu gunoaie si buruieni cat statul de om.

Mereni. primarul afla dupa o jumatate de ora ca suntem in sat. Am ajuns la scoala. Peste drum de biserica. O biserica zugravita cu un bleu nehotarat, anemic, saracacios, rece. Biserica are un aer de institutie de stat, neprimitor. Prin curte nu misca nimic. Scoala arata binisor. E vopsita in portocaliu. Primarul a ajuns si el la scoala. Are ochelari de soare scumpi si o masina lucioasa. Il ignor. Nu ma intereseaza nimic din ce ar vrea sa spuna. Hainele de pe el sunt diferite fundamental de cele ale satenilor. Se vede de la mare distanta. Ma intorc cu spatele. Am treaba.

Am treaba. Trebuie sa lucrez. Ar trebui, poate sa scriu. Ma uit la fotografii, rememorez cele vazute si simtite. Primarul face pe prietenosul cu ceilalti trei alaturi de care am mers in Mereni, reprezentanti ai Crucii Rosii si Comisariatului pentru Societatea Civila. Veselia prefacuta a primarului ma dezgusta.

INCHEIERE  Cei sase copii ai unei familii din Mereni locuiesc – mi se pare impropriu chiar acest cuvant, fiindca e departe de intelesul lui firesc – intr-o casa pe jumatate prabusita. Parintii lor o mai carpesc pe ici pe colo cat sa nu se prabuseasca peste ei. Unul dintre copii, Florin, e mandru ca poate sa se plimbe cu bicicleta lui taica-sau. Ceilalti trei pe care i-am gasit acasa au primit o trotineta si se joaca fericiti cu ea. M-a induiosat cum au urcat-o pe cea mica pe trotineta si au plimbat intai pe ea prin curte, cu grija. Privind in jur, inclin sa cred ca parintii ar trebui sa arate putina harnicie. Poti sa fii sarac, dar asta nu inseamna automat ca esti neingrijit si/sau murdar. Copiii, insa n-au nici o vina. Nu stiau unde se vor naste. Unul dintre ei merge la scoala. Alti doi ar fi de gradinita, dar habar nu au ce este aia. Inainte sa plecam, George, presedintele Comisariatului pentru Societatea Civila imi arata un mic damb de pamant unde a fost candva fantana. Aflu ca primarul cu ochelari de soare scumpi si masina lucioasa le-a luat tuburile de beton ale fantanii. De ce? D-aia. La doi metri si ceva de locul fostei fantani sta un bidon albastru legat de un fost carut de copii, in care se zareste niste apa cam tulbure. E apa de spalat si baut…

Sunt doar niste copii. Acum fericiti, cu trotineta. Pe langa ei alearga un caine cu picioarele din spate paralizate. Nici pe el nu l-a mai vrut lumea. Ei, saraci si murdari, dar cinstiti si solidari in saracia crunta, l-au acceptat ca pe unul de-a lor.

Mereni. Judetul Constanta. Romania, membra a Uniunii Europene. 4 mai 2012, in pragul campaniei electorale pentru alegerile locale.