Ziua Gunoierilor voluntari pentru propasirea locatarilor din topul Cei mai bogati 500 de romani

Nu vreau sa fiu Gunoier voluntar in ziua falsului simt civic, executat la ordin. Intreaga campanie Lets do it Romania mi se pare o mare farsa, incepand chiar cu numele englezit, care nu spune nimic marelui public, in special aluia care are mari probleme cu educatia primara, ce sa mai zic de mobilarea intelectuala, si sfarsind cu raportari similare celor din Epoca de Aur, X mii de saci cu deseuri la hectar, Y mii de voluntari participanti. O campanie al carui mesaj este balbait de diversi reprezentanti, pe care, daca ii iei la intrebari punctuale, ii pierzi pe drum in primele douazeci de secunde.

O campanie care minte de la inceput si cu buna stiinta, vorbind despre voluntari, dar insirand institutii de invatamant, institutii de stat din toate domeniile – jandarmeria, de exemplu – primarii si alte asemenea, dar cand vine vorba de voluntarii adevarati incepe s-o dea de gard. O campanie care inghite suspect de multi bani, in conditiile in care majoritatea covarsitoare a mijloacelor materiale este acoperita separat de sponsorizarile in cash. O campanie a carei eficienta este un fel de frectie Diana la piciorul de lemn, constatat fiind ca zonele de unde se strang deseurile sunt aceleasi in fiecare an.

In fine, de ce sa particip la o campanie in care se strange gunoiul in contul unor firme de salubritate ai caror patroni castiga milioane de euro pe an tocmai pentru ca s-au angajat prin contracte comerciale sa faca asta? Ce fel de campanie este asta? Gunoieri voluntari pentru propasirea locatarilor din topul Cei mai bogati 500 de romani?

Dar, daca unii simt nevoia unei desfasurari tip Mos Craciun, in care sa se prefaca a servi un scop nobil, daca vor sa pozeze in buni cetateni, daca vor sa puna la CV inca o fapta voluntara pentru a prinde ultima slujba ramasa libera intr-o multinationala, nu pot sa-i incurc. Pot, insa, a scrie ca o astfel de miscare fara un scop bine definit, care sa produca efecte palpabile e teribil de asemanatoare cu povestea celor patru femei batrane si bogate, care au pornit campania antifumat din Statele Unite, fara sa fi cerut vreodata, asa cum era logic, interzicerea productiei de tigari, daca tot sunt nocive. Un soi de neverending story…