Sondajul care bate la usa, ca sa intrebe daca-i acasa Cazinoul

Obisnuiesc sa vorbesc seara, pe messenger, cu Mihai Petre. Il consider amic. Ne cunoastem din vremuri cand amandoi eram mai tineri, probabil si mai revolutionari. El nu era, pe atunci, prea politician, precum nici eu nu eram prea scriitor la gazeta. Ne leaga niste locuri comune si, sper, ne respectam reciproc suma de calitati, pe care, sper inca o data, ni le-am descoperit in anii care au trecut. Discutiile sunt dechise, inca ne permitem asta, desi, in ultima vreme, am inceput sa ne contram tot mai des. Ultima, sa-i zic, pasiune, este soarta Cazinoului, privinta in care am reusit sa ne asezam pe baricade diferite, desi, paradoxal, avem acelasi scop: sa-l tinem in picioare si sa-l tinem acasa.

Partidul din care Mihai Petre face parte desfasoara un sondaj. Cel putin asa au dat de inteles tinerii care bat pe la usile unor apartamente si intreaba daca onor cetatenii Constantei doresc sa vindem simbolul orasului sau nu. O intrebare cu raspuns aproape garantat. Ca si cum ai intreba cetatenii daca vor sa plateasca taxe si impozite. Se vor ivi cativa care vor spune ca Statul e o conventie la care am consimtit, desi e un semn de intrebare si aici, si ca e normal sa platim birurile daca vrem ca aceasta conventie sa functioneze. Cum oamenii gandesc, in majoritate, cu inima si nu cu ratiunea, pusi in fata unei situatii in alb si negru, vor raspunde, previzibil, ca nu. Nu spun ca e rau sa afli intentiile cetatenilor folosind calea unui sondaj, dar asta e folositor daca ai si o solutie rationala si, mai ales, daca nu folosesti dubla masura.

Fiindca partidul domnului Mihai Petre foloseste, din pacate, dubla masura. Colegii domniei sale nu s-au repezit sa faca un sondaj in care sa intrebe politistii, pompierii si functionarii daca vor sa fie concediati. Sau, un alt sondaj in care sa-i intrebe pe profesori si medici daca vor sa li se taie salariile cu 25%, in loc sa li se mareasca cu 50%. Ambele sondaje au raspuns garantat, ca si cel despre soarta Cazinoului. Daca facem consultari doar cand ne convine, atunci miroase a politicianism, a incercare de a strange oarece profit politic dintr-o problema administrativa.

Efectul pervers al unor asemenea sondaje este ca cetateanul e lasat si mai mult in apartamentul sau, in loc sa fie indemnat sa se exprime public. Omul este mangaiat pe cap si i se insufla ideea ca Partidul se ocupa de problemele lui, vorba tovarasului Impuscatu: „stati la locurili voastre”. Imi vine sa zambesc, dar traiesc senzatia ca partidele se tem mai putin unele de altele cat de ideea ca cetateanul ar putea deveni, intr-o zi, participativ si atunci ar aparea adevaratele probleme.

Inchei cu un banc. Undeva, pe un camp, o coloana oficiala intra intr-un carambol ucigator. Masinile pline cu politicieni se rostogolesc peste tot, se fac praf, iar ocupantii lor asijderea. Un taran de pe camp, martor la eveniment, aduna corpurile si se apuca sa le ingroape la marginea drumului. Cand ajunge presa la locul evenimentului, omul nostru isi cam terminase treaba, le batea crucile la cap. „Ce s-a intamplat, domnule, aici?” intreaba reporterii. Taranul le povesteste intamplarea cap-coada. „Pai, si cum, chiar erau cu totii morti, nu mai misca nici unul”? „Ba da, dar poti sa mai ai incredere in astia?” Din pacate, in Romania de azi, oamenii mai spera ceva de la Dumnezeu si de la presa. Asa spun si sondajele…