TeleIarna, dusmanul poporului

De douasprezece ore urmaresc pe toate canalele de stiri o adevarata isterie a reporterilor, drumarilor, microbuzistilor, condimentata cu expresii abracadabrante ale moderatorilor din platouri. Iarna e prezentata ca si cum ar fi dusmanul poporului. Poporului roman, desigur. Expresia URGIE este repetata pana la sufocare, alaturi de figuri ingrijorate pana la mictiune.

Fratilor, este IARNA. Adica, ninge, sufla viscolul, sunt nameti de zapada. Ni se intampla ceva NORMAL.

Acum zece-douazeci de ani, zapezile erau cat casa si tineau cate o luna, poate chiar o luna si jumatate. Nu-i putin cam multa dementa in treaba asta?

Imi amintesc cum, prin 1998, am plecat cu masina, un Oltcit semiharbuit, spre Braila, la nunta unei verisoare. Seara, cand am ajuns acolo, a inceput o ninsoare zdravana, completata de viscol. Pana a doua zi, troienele erau de un metru si ceva, iar iesirile din oras erau aproape blocate. Curajosi nevoie mare, am dat gaz si am incercat o vitejie, care ne-a tinut cam un kilometru si jumatate, pana ne-am impotmolit. Razand, am coborat si am sapat pe sub masina, am mai lins cate o tuica mica, am scos masina din zapada si am luat-o catinel inapoi. Fara stres, doar cu voia buna a omului care a dat nas in nas cu iarna. Dupa aia, obisnuitele telefoane „Sefu’, vin la serviciu peste vreo trei zile, fiindca n-am caini la sanie”.

Trebuie sa marturisesc si ca am trait un moment de invidie, vazandu-l atunci  pe un ins dotata cu suba si caciula de astrahan, calare pe cal, cum a trecut pe langa Oltcitul nostru, traversand netulburat campul alb.

Iarna e normala. Oamenii televiziunilor sunt isterici. Cam prea isterici.