Om cu scandura, o poveste de Fratii Bricostore

Renovez. Intre altele, ma duc sa cumpar o bucata de lemn pe care sa o pun pe post de pervaz sau glaf, cum naiba i-o zice corect. Sfidez toate sfaturile care ma trimit la Brick si ma indrept spre Bricostore. Arata ca un muzeu, cinspe rataciti se uita pe rafturi, noteaza ceva, trec mai departe, pipaie, dau din cap, tataie ceva. Unii se mai intorc din drum, se mai uita o data la eticheta de pe raft, apoi in carnetel. Pleaca mai departe prin hangarul cu exponate.

Ma invart vreo 5 minute pana gasesc ce-mi trebuie. O scandura, ce mare branza! Asa credeti? Asa credeti …

Ma prezint cu scandura la raionul de taieri aflat la cativa metri de locul de unde am extras bucata de lemn, unde un tanar isi tot aranjeaza freza de cuceritor, putin cam nespalata. Acelasi care s-a holbat la mine cand trageam de scandura din raft, dar nu s-a omorat cu firea sa-mi dea o mana de ajutor.

„Vreau si eu scandura asta”, zic. „Dar, de unde ati luat-o?” Clipeste des, probabil fiindca m-a lasat cu gura cascata. „Pai, n-ai vazut?. De acolo”, ii arat cu mana intinsa si in minte nu-mi vine decat expresia „tampit”. „Aha” zice tampitul si … atat. Il rog frumos sa-mi spuna cat costa si se misca 20 de centimetri pana la o tastatura. Se uita indelung, misca in sus si in jos coloane de glafuri, mafuri, prafuri. Se scarpina in cap. „N-o gasesc. N-are eticheta pe ea?” ” N-are” isi raspunde singur. Dupa care ii vine ideea „Dar, asta n-avea patru metri?” Scandura e putin mai inalta decat mine (are 2 metri) si a vazut cand am luat-o din raft. „Amice, esti tampit? Am rontait-o cu dintii in drum spre tejgheaua ta?” Imi vine sa rad, fiindca mi-amintesc de Caragiale cu domnu’ Popescu. Dar, amicul se stramba nedumerit. E consecvent si se duce la raft. Ce dracu’ o vrea sa gaseasca p-acolo nu stiu. Se intoarce la fel de nedumerit. Imi spune sa astept, fiindca el merge sa caute ajutoare.

Dupa cinci minute se intoarce singur. „Nu l-am gasit” ofteaza si pleaca din nou printre rafturi. Raman ca boul cu scandura in brate si ma uit in jur. Dupa alte doua minute il vad prezentand unuia o usa. „Amice, iti platesc dracului scandura asta?” „Aaaa” zice tampitul si dispare iar. Se intoarce si butoneaza cu o mutra preocupata tastatura. Gaseste un pret (pe cine naiba mai intereseaza, merge, e convenabil). „Bine, zic, acum sa o taiem” „A, dar nu tai eu, trebuie sa caut un coleg”.

Ca sa cumpar scandura aia de la Bricostore mi-a luat mai bine de jumatate de ora. Si eu, care imi facusem planul sa cumpar si o foaie de Pal melaminat, pe care sa mi-o taie la dimensiuni. Cred ca trebuia sa-mi iau concediu pentru asta…