Jurnalist in Bulgaria. Ziua intai: Spre Varna

Imediat dupa ce am trecut de punctul de frontiera, am constatat ca ma simt ca acasa de acum 10 ani. Micul magazin de la intrarea in tara vecina are ca vecin o darapanatura din vremea socialismului fratesc, coscovita si napadita de buruieni, pe care inca mai scrie „Koffee” si inca ceva ascuns sub tentaculele oceanului de boscheti flamanzi, care promit sa inghita pana toamna viitoare constructia parasita.

O tigara supta repede (in masina care ne duce spre Varna nu se fumeaza), un schimb de lei pe leva si … pe cai, Grigore!

Soseaua este infecta. Sute de petice transforma banda de asfalt intr-un  soi de covor taranesc facut din resturi de carpa, zgaltaindu-mi stomacul plin de paine, icre si cremvusti, semn al ultimei mese pe pamant romanesc. Prietenul care a mai batut drumurile Bulgariei, joaca rol de ghid, indicandu-ne o cherhana unde se mananca bine. „O ciorba de peste incredibila! Si asta zic eu, care nu-s mancator de peste deloc!” ne explica fara sa-si poata alunga pornirile hulpave din ochi. Hurducaielile nu s-au oprit, pe langa ele suntem nevoiti sa ocolim si cateva camioane cu un aspect cam ponosit.

Cand am intrat in Varna, insa, mi-au trebuit doar 2 minute ca sa inteleg ce handicap insurmontabil are litoralul romanesc fata de cel bulgaresc. Dealurile inalte, stapanite de brazi, par sa se pravaleasca in mare. Serpentinele te duc cu gandul la cararile muntilor, insa o simpla intoarcere a capului iti dezvaluie o Mare Neagra incredibila, in lumina adormita a asfintitului. Litoralul de acasa mi se pare deja anost, o balega plata de nisip, imprastiata sordid de calcatura unui Titan. O salupa cu motor, cat un paduche, evadeaza din portul pe care nu-l vedem inca, ascuns de coama unei paduri de foioase care n-au auzit, inca, de toamna. Cumplit, dar constat hotarat un razboi inegal si inteleg cu cine se lupta hotelierul roman.

Ne invartim pe niste strazi la fel de murdare ca si in Romania, printre blocuri de culoare gri-trist, pe langa tomberoane de gunoi si caini vagabonzi, pana cand nimerim drumul spre hotel. Urmeaza cazarea si o inspectie scurta a orasului.

Despre toate descoperirile care au urmat va povestesc maine, cand voi alatura si cateva fotografii.