Discurs virtual de 1 Iunie pentru copiii Romaniei

Voi tine un discurs. Sigur, e unul virtual si, cel mai probabil, singurul efect garantat va fi doar stropi nervosi de saliva pe monitorul meu de 17 inchi.

Dragi copii,

Candva, tara avea doi nesimtiti care se prefaceau ca va iubesc, dar va strangeau cravatele bine la gat, atat de bine, incat tara asta in care traim avea cel mai mare indice de mortalitate infantila din Europa. Acum, situatia s-a mai schimbat. Avem sute de nesimtiti, care nu va mai strang cravata la gat, fiindca si asta le este lene sa faca.

Prin urmare, nu va ramane decat sa va bucurati de fantastica alocatie de stat, in valoare de 40 lei, din care nu va puteti cumpara mai mult de un minibalot de Pampers. De aici si denumirea de alocatie de cacat, dar … Imi pare rau sa va transmit, insa voi n-aveti drept de vot, deci nu contati. Sunteti doar niste mucosi, dar, daca veti apuca pensia, o sa prindeti si niste pomeni. Unele minim garantate.

De asemenea, aveti asigurat studiul prescolar, in caz ca au parintii vostri bani ca sa va trimita la gradinite private. Fiindca, nu sunt destule gradinite de stat, nu sunt destule educatoare, si acolo unde ar putea fi, gradinitele nu se incadreaza in normele europene, alea care le plac candidatilor la europarlamentare pe care ii vor vota parintii vostri peste vreo cateva zile. Babacii vostri au vrut capitalism, atunci sa suporte. Voi, cei mici, trebuie sa va bucurati, fiindca sunteti mici si inca nu aveti grijile parintilor vostri.

In schimb, sistemul nostru de invatamant este cel mai minunat. Sunteti tratati ca niste Supereroi. Inca din clasa intai veti fi obisnuiti cu un ghiozdan de 20 de kilograme, care sa va strambe iremediabil coloana vertebrala, cu zeci de materii si veti invata ecuatiile de gradul trei. Tara noastra geme de oameni destepti, iar voi trebuie sa-i intreceti. Desigur trebuie sa platiti niste meditatii scumpe, fiindca si profesorii trebuie sa traiasca din banii vostri, deoarece salariile lor seamana cu alocatiile voastre. De cacat, v-am mai spus.

Totusi, voi, copii, aveti o viata fericita. Sigur, mai putin cateva sute de mii dintre voi, care au parintii plecati pe post de sclavi la cules de capsuni, fiindca acasa nu aveau ce va pune pe masa. Ne preocupa si soarta lor, difuzam cel putin o data pe luna cate o sinucidere a unui pustan la Stirile de la ora 5.

Dar, dupa cum bine stiti, dragi copii, cel mai important lucru nu sunt banii, ci sanatatea. Tocmai de aceea v-am taiat orele de sport de la scoala. Din cateva mici economii, dam la televiziuni multe spoturi video, in care va indemnam sa faceti sport, chiar daca maidanele unde va jucati au disparut, caci cele cateva sute de nesimtiti trebuia sa faca si ei niste afaceri imobiliare, ceva.

Acestea fiind spuse, cred ca v-ati dat seama ca toti copiii Europei va invidiaza. Nu-mi ramane decat sa va urez : La multi ani!